e viata mea

Procrastinare

2010-12-31T01:36:00.000-08:00

Asta e un cuvant ce ma defineste intru-totul daca ma gandesc la bloguri. Sunt zeci, poate sute de chestii despre care as putea scrie. De la cele mai imbecile vise in care inventez masinarii si teorii sociale, pana la intamplari de zi cu zi, de la cum isi alearga pisica coada (cred ca despre asta am scris) pana la cum era sa ma calce autobuzul. Pentru ca stau destul de mult afara observ destul de multe chestii si inmagazinez informatie. Dar mereu mi-e prea sila sa o impart si cu altii. Si sunt atat de multe de spus.

Ma uitam acum de exemplu la data, si am observat ca suntem in ultima zi a lui 2010. Bine, e doar o conventie data de oameni, dar una adanc inradacinata in constiinta societatii si ca atare ne comportam ca si cum un mare eveniment are loc. Deisgur, maine va incepe la fel cum a inceput si astazi si nimic nu va fi mai deosebit. Dar ne place ideea de nou inceput astfel incat 1 ianuarie reprezinta o foaie alba de hartie pe care urmeaza sa ne asternem experientele.

Si observam, de asemenea, ca foaia de 2010 s-a umplut. Si cum noua ne place sa facem retrospective, hai sa povestesc si eu ce-am facut in 2010. (Smecheria e ca te-am bagat in ceata cu titlul).

Cand am scris despre 2009, ma aflam intr-un apartament confortabil in centrul Budapestei, la finalul unui an de-a dreptul ametitor. Ma plimbasem intr-o gramada de tari, pe mai multe continente, imi incepusem propria afacere, pe plan sentimental fusese bine, ce sa mai, il considerasem un an de top. Si cred ca am si scris ca 2010 va avea o sarcina foartea grea in a-si depasi predecesorul. Well, well, well... cum zice si Duffy, nu puteam sa ma insel mai grav. De fapt nu cred ca m-am inselat ci pur si simplu asa functioneaza viata. Variante la care nici nu te gandeai iti apar in fata, tot felul de oportunitati, idei nastrusnice. Mi-a fost frica de 2010 la inceput. Dar imi amintesc ca am inceput cu cateva petreceri interesante prin ianuarie, prin Expirat, Grande Comandante si alte cateva. Pozele sunt marturie. Pe urma februarie a fost destul de chill pana cand nu m-a apucat damblaua cu apartamentul. Asta a fost chiar ceva cu totul si cu totul neplanuit si fiecare pas facut a fost facut din mers. Nimic planificiat, fara bani pusi deoparte. Cred ca asta ma caracterizeaza cel mai bine. Am avut o viziune si n-am avut liniste pana nu am dus-o la bun sfarsit. Si acest sfarsit a venit in urma cu doar o saptamana. Dar a meritat asteptarea.

Cu apartamentul totul a inceput cand m-am apucat sa sparg faianta de pe peretii din bucatarie. A urmat gaura din perete, debarasatul mobilei si toate celelalte nebunii. Astea au fost documentate prin posturi anterioare. Cel mai interesant a fost ca ceea ce a inceput ca renovarea bucatariei, s-a transferat catre hol si apoi catre camera. Fara sa fi epuizat toate optiunile de renovare eu sunt foarte multumit de ce am reusit sa realizez, foarte mult prin munca proprie. Acum pe final am adaugat si ultima piesa a puzzel-ului si anume mobilierul si electrocasnicele din bucatarie, care ii dau, pe buna dreptate, un aspect foarte elegant.

Dar anul 2010 nu s-a rezumat doar la apartament. A fost un an al catorva premiere. In primul rand am ramas fara permis. Oarecum mi-am cautat-o pentru ca stiam ca voi ramane fara masina pe care o conduceam si am zis ca asa ar fi si mai usor sa trec din nou la viata de pieton, fara permisul in buzunar. Si cam asa a fost. Dar asta m-a ambitionat sa fac inca ceva. Un pas la care visam de mult: sa imi cumpar propria masina. Vezi tu, pana in acest moment, desi am avut masina de vreo 4 ani, niciuna nu a fost a mea. O data am avut un Ford Fiesta din '92 "imprumutat" de la taica-miu, care nu a vrut sa se desprinda de el nici cand mai avea inca 2 masini, si pe urma un Peugeot 206 CC, de care m-am folosit mai bine de un an si jumatate, fiind o bomboana de masina. Aceasta din urma a fost primita de la un client pentru a o folosi in interesul sau, dar evident ca plecam seara acasa cu ea. Si am plecat si la Viena si la mare si la munte si in nenumarate locuri, asa incat ma atasasem de ea destul de mult. Dar cand a trebuit sa plece inapoi in tara sa de provenienta, Germania, am deics ca e cazul sa fac si eu pasul decisiv. Initial am zis ca-l fac in vara, dar cum vara nu merg lucrurile in Lawyerland prea bine, am tot amanat pana cand pe 24.11 am intrat in posesia Suzicai, aka SZY, o Mazda 3 de toata frumusetea. Pentru banii putini pe care i-am dat pe ea, trebuia sa fie un trade-off, pentru ca masina in sine arata extrem de bine. Si acel trade-off a fost motorul. Probabil ca Jeremy Clarkson nu s-ar plange, dar avand in vedere ca benzina a ajuns sa coste 5RON/litru, inca nu este deductibila si eu nu locuiesc in UK, motorul de 2.0 benzina si 150 CP e putin nejustificat. Dar recunosc ca te si simti destul de bine cand apesi pe acceleratie si vezi ca se duce si se duce... si se duce. Pana acum, adica timp de-o luna si putin nu prea am avut ce sa-i reprosez. Si sper ca nici pe viitor sa nu am. Deci si asta cu cumparatul de masina a fost o premiera.

Ah, am zis ca in 2010 n-am sa ma mai plimb asa mult. Si partial a fost adevarat. In sensul ca n-am mai ajuns in Asia. Dar in toiul renovarilor am hotarat sa plec cateva zile la Barcelona pentru recreere. Initiativa mea i-a atrat si pe Mamacita si Val, Dan si Cristina. Eu mi-am dorit sa stau la terase si sa citesc si sa beau vin. Tel atins. La doar vreo 2 saptamani dupa, am plecat de Paste la bulgari, la Balchik, unde chiar a fost linistit si frumos. Insorit. Vara a fost marcata de doua plecari, una in Grecia si una in Croatia. Ambele au fost foarte frumoase si au generat amintiri memorabile. Toamna a fost punctata de inca o plecare, oarecum neasteptata, de cateva zile, la Amsterdam, unde am ajutat la transportul unor catelusi ce si-au gasit stapani in Olanda. A fost inca o premiera pentru mine, Olanda fiind pentru mine pana atunci doar o poveste - auzita de zeci de ori de la prieteni si rude. Am bifat-o si pe asta acum.

Profesional a fost un an interesant, am avut mai multe proiecte noi, am reluat legatura cu clienti crezuti pierduti, am schizitionat clienti noi, am lucrat corporate destul de mult, si sa nu zic ca am reusit sa castig mult mai multi bani. Din pacate, sau din fericire, nu am reusit sa pun nimic deoparte, dar am avut destul de multe investitii.

Social a fost un an destul de plin, as putea spune chiar multumitor, cu noi relatii inchegate, prieteni noi castigati, prieteni vechi cu care am reluat legatura. Am inventat si termenul de alcoolic de week-end, care am impresia ca ma caracterizeaza.

Chiar acum cand scriu aceste randuri, compuse pe intreg parcursul zilei, stau si ma gandesc cate chestii frumoase mi s-au intamplat. In plin an de criza, marturisesc ca nu am resimtit efectele negative ale acesteia, dar ma astept sa loveasca cat de curand. Cred ca trebuie sa zic din nou: nu cred ca 2011 are cum sa depaseasca pe 2010, pentru ca am reusit sa realizez o gramada de vise ce se conturasera de mai multi ani.

Acum cand mai sunt cateva ore pana la 2011 imi iau ramas bun de la 2010, ii multumesc pentru tot ce mi-a adus si multumesc si celor din jurul meu, care au crezut in mine si sper ca nu i-am dezamagit. Este foarte greu sa fii mai bun, dar sper ca macar in proportie de 30% sa reusesc sa aduc o schimbare in bine in vietile celor din jurul meu, raportat la cat imi propun.

La multi ani tuturor, indiferent pe unde va aflati, sper sa aveti parte de o seara cat mai legendara si fie ca 2011 sa fie plin de bucurii, implinire profesionala si personala, dar nu uita un lucru: pentru ca ceva bun sa ti se intample trebuie sa vrei cu adevarat acel lucru si sa nu te opresti din a-l urmari cu toata puterea ta. Si pentru a revenit la inceputul postului, primul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa scapi de procrastinare. Scapa de impulsul de a amana lucrurile pentru mai tarziu si intreaga viata ti se va ordona, vei avea mai mult timp pentru toate proiectele tale si cred ca, empiric vorbind, karma ta va fi mai buna!!!!

PS: am uitat sa mentionez ca am pus muzica in acest an mai mult decat in oricare alt an si am si organizat cateva petreceri care, fara sa ma laud prea mult, au iesit incredibil de bine.

Cred ca singura concluzie pe care o trag eu este ca imi doresc ca 2011 sa fie cat 2010 si atunci totul va fi bine...

Va pupa tata, golanasi mici!

Catalist social

2010-10-04T07:46:00.001-07:00

La dracu cu toate fitele, masinile scumpe, haine de firma, corpuri lucrate la sala si alte rahaturi. Am gasit secretul pentru popularitate instanta. Si nici macar nu costa asa mult.

In mod normal, stiind ce stiu stiu despre cel ce vinde masina asta in Romania, n-as populariza-o, dar aici nu vorbim despre serviciul de vanzare, ci despre produs.

Produsul se numeste Acrea Zest, este un fel de masina frantuzeasca, inmatriculabila, galbena de principiu si absolut dementiala.

Am avut norocul sa folosesc un week-end, la inceputul acestei toamne, acest vehicul ametitor. Lipsit de usi, parbriz, acoperis si in principiu orice element considerat necesar unei masini moderene, am reusit totusi sa intorc mai multe capete decat reuseste Columbeanu cu Bentley-ul sau in doua culori.

M-am angajat in mai multe conversatii, mi-au zambit mai multe fete si am primit mai multe claxoane decat in tot restul vietii mele. Apogeul a fost oarecum sambata noaptea, cand pe bulevardul Elisabeta opreste langa mine un S Klasse negru, impecabil, cu un semi cocalar in el care da jos geamul si imi spune, cu un mic aer de invidie: "Sa-mi bag pula frate, tu agati mai multe pizde cu asta decat mine. Bravo tie". Am fost de acord si mi-am vazut de drum.

Dar in afara de acest dialog putin deplasat, dar adevarat, raman toti oamenii pe care ii faci sa zambeasca, toate mainile fluturate in semn de respect si nu in ultimul rand toate gagicile cu prieteni de mana care intorc capul dupa tine.

Personal m-am super distrat in acele 2 zile, desi spre final ma simteam cum probabil se simt vedetele la Hollywood, destul de deranjat de intrebarile pe care le primeam in mod necontenit: e electrica?, e inmatriculabila?, cat costa?. Doar sa imi ceara autografe imi mai lipsea.

Pretul pentru o astfel de distractie? 11.000 EUR. Raportat la ce produs primesti pentru banii astia, nu merita, raportat la impactul social, valoreaza mai mult decat un Rolls de 400.000 EUR.

Daca iti trebuie o a doua masina, daca vrei atentie si nu in ultimul rand daca vrei sa te distrezi conducand ceva foarte amuzant, merita toti banii.

Articol castigator

2010-10-04T07:34:00.000-07:00

Am zis despre mine in mai multe randuri ca sunt o persoana norocoasa. Nu vorbesc de noroc in sensul ca gasesc bani pe strada, desi mi s-a intamplat si asta, ci mai mult de anumite intamplari pe care eu le-am creditat hazardului. Aceasta nu este una dintre ele.

In urma cu o saptamana o prietena, PRita de meserie, ma anunta ca lucreaza la o campanie in colaborare cu www.descoepra.ro, in cadrul saptamanii spatiului, ca s-o numim asa, de pe Discovery. Long story short, pe site urmau sa fie postate o serie de articole, iar un comentariu pertinent, ti-ar fi putut aduce unul din cele 5 telescoape puse in "joc". Pentru cei ce ma cunosc, cunosc si noua mea pasiune in legatura cu telescoapele. Ce si-a dorit Andrei de ziua lui? Un telescop. Ce a primit? Bani ca sa si-l ia. In ce s-au transformat acei bani? Intr-o bucatarie. Asa ca ramas pe drumuri non-telescopice m-am gandit ca e un moment propice sa imi incerc norocol si am postat un articol. Acesta este el:

"
Intrebarea relativ la natura cosmogoniei comporta o dezbatere extrem de larga cu argumente mai mult sau mai putin solide de ambele parti. Adevarul este ca inca nu avem capacitatea de a intelege pe deplin misterele Universului fiindca ne aflam deocamdata la un stadiu incipient al dezvoltarii tehnologiei. Indiferent cat de avansati tehnologic am putea crede ca suntem, trebuie sa fim realisti si sa admitem ca suntem de abia la varful varfului aisbergului. Majoritatea teoriilor enuntate se fac doar pe baza observatiilor efectuate la nivelul Pamantului sau in apropierea sa. Nu dispunem de tehnologii necesare care sa permita studierea altor sisteme solare, sa nu mai vorbim de alte galaxii. Cu siguranta ca s-au facut descoperiri interesante, unele de o reala importanta, dar privite prin ochii omului de rand, acestea au o foarte scazuta relevanta. Matematic s-a calculat ca exista cateva miliarde de galaxii si in fiecare se gasesc miliarde de stele. Ordinele de marime depasesc puterea de pricepere a majoritatii. Probabilistic vorbind, sansele sa existe viata inteligenta, intr-o forma sau alta, in alta parte a Universului sunt foarte mari. Desi omenirea inca nu a descoperit sisteme solare cu o compozitie similara cu al nostru (n.ed.: tocmai au aparut in presa informatii cu privire la o planeta cu potential serios de a sustine viata), si desi toate elementele care au dus la aparitia vietii pe Pamant scad drastic sansele ca viata sa apara sub forma pe care o cunoastem noi, tot exista mii de probabile configuratii care sa permita existenta vietii. Si aici revenim la caracterul religios al creatiei. S-a demontat de mult supozitia conform careia noi am avea vreun fel de pozitie privilegiata in Univers. Nici macar in Calea Lactee nu suntem cine stie ce. De curand Vaticanul a admis chiar ca viata extraterestra ar putea exista in alte colturi ale Universului. Si atunci ne punem intrebarea: “De ce un Creator unic al intreglui Univers, atat de vast, s-ar “juca” astfel cu viata, imprastiind-o aleatoriu prin Univers?”. De obicei persoanele religioase resping ideea vietii inteligente pe alte planete, considerandu-ne creatia suprema a lui Dumnezeu. Daca primim o astfel de argumentatie, ea se va contrazice cu matematica care spune ca sansele, asa cum le-am explicat mai sus, sunt pro viata pe alte planete. Incercarea Vaticanului de a confirma un astfel de calcul este in opinia mea doar o lovitura de relatii publice, pentru a ii apropia pe tineri mai mult de biserica, care in ultima perioada se confrunta cu grave probleme de imagine. Dar am impresia ca ne indepartam de miezul problemei. A creat sau nu Dumnezeu Universul? Personal cred ca umanitatea, ca si intreaga viata pe Pamant a fost un simplu accident, o comasare de energii care intr-o proportie propice, ajutata de elemente externe care au protejat respectivele energii de fortele oarecum neprielnice aflate in spatiul cosmic, au creat viata, care in decurs de milioane de ani s-a dezvoltat pana am rezultat noi. Raportat la istoria Pamantului, inclusiv la cea a vietii pe acesta, existenta oamenilor nu este decat un fir de nisip intr-o clepsidra. Ar mai trebui remarcat si ca de cand omul a devenit constient (homo sapiens sapiens) si s-a organizat in societate, o perioada mai indelungata de timp a fost politeist decat monoteist. Ideea la care vreau sa ajung este ca religia s-a modelat de-a lungul timpului, in functie de raporturile care existau intre oameni si s-a mulat pe interesele unor oameni suficient de puternici, capabili de a manipula masele conform intereselor proprii. Si astfel am ajuns in secolul XXI. In aceste vremuri accesul la informatie este mai facil ca oricand; oamenii nu mai pot fi tinuti in frica si in necunoastere asa cum se reusea in Evul Mediu, de exemplu. Cu cat oamenii isi iau mai mult soarta in propriile maini, cu atat scade inclinatia catre religie. Dar nu trebuie sa pierdem din vedere ca astazi suntem aproape 7 miliarde de suflete constiente de propria existenta. Unii dintre noi mai instruiti, majoritatea mai putin instruiti. Care ar fi impactul printre oamenii “cu frica lui Dumnezeu” daca ar afla ca ei sunt doar un accident al naturii? Daca li s-ar explica ca Universul s-a creat pur si simplu si nu exista un scop definit pentru care ne aflam aici? Desigur teoriile cu privire la aparitia Universului pot fi prea vagi pentru majoritatea. Insa daca am reduce totul la Pamant, in mod evident nu putem conchide decat ca, in masura in care Universul s-a creat pur si simplu, intr-un moment propice, in care anumite elemente, comasate prea dens au simtit nevoia sa se extinda, prin aceeasi logica putem afirma si ca omul a aparut ca o consecinta indirecta a acestui eveniment. Care ar fi impactul social al unei astfel de teorii, care, sa presupunem, ar putea fi explicata si demonstrata tuturor? Pentru multi, nu coercitia si forta statului de drept ii mentine intr-o stare de conformare sociala, ci frica de religie. O data cu acceptarea existentei lui Dumnezeu, accepti si existenta iadului, a raiului si a multor astfel de concepte. Daca s-ar dovedi stiintific ca acestea nu exista, ne vom confrunta cu mari probleme sociale, deoarece, in masura in care omul stie ca este singur responsabil de faptele sale, neexistand o forta superioara cu caracter de judecator suprem, va decide, in anumite cazuri, sa nu mai respecte statul si societatea de drept. Pana la urma unii vor spune: “de ce sa ma judece pe mine altii, cand si ei sunt fix la fel ca mine?” Nu cred ca am discuta de miscari de masa, dar ar exista fie cazuri de nesupunere sociala pe de-o parte, fie cazuri de depresii adanci, sinucideri si alte asemenea, cauzate de faptul ca multi isi vor pierde scopul in viata.
Discutia a cazut putin catre latura sociologica, dar nu trebuie sa uitam ca traim pe acest palid punct albastru, cum l-a descris Carl Sagan si aici se gaseste Universul nostru, cel putin deocamdata si indiferent ce raspunsuri gasim despre Univers, acestea trebuie aplicate astfel incat omenirea sa prospere si sa supravietuiasca, numai astfel gasind resursele necesare pentru a explora intr-adevar intregul Univers, aflandu-i si originile reale."

Nu mica mi-a fost surpriza sa aflu ca astazi, 4 oct, articolasul meu a fost desemnat castigator. Maine ma duc sa imi ridic premiul. Horray me....

A.

For all you movie buffs...

2010-05-17T02:22:00.000-07:00

Sa lasam dracu' la o parte lucrurile astea triviale...

2010-05-06T12:46:00.000-07:00

.... precum renovatul de case. Avem (sau cel putin eu am) motive serioase de bucurie. Cine-ar fi crezut ca lucruri bune se intampla si la drum de seara?

Motivul bucuriei mele? Am aflat de curand ca nu se va modifica nici cota unica nici TVA-ul. Pentru multi poate parea o veste ca oricare alta, primita cu o oarecare usurare. Dar nu si pentru mine. Eu sunt de-a dreptul fericit. Lasand la o parte motivele personale, care sunt foarte intemeiate, avand in vedere ca in calitate de liber profesionist ma afecta direct orice crestere a impozitului, ar trebui sa fie motive de bucurie pentru majoritatea populatiei.

Masurile anuntate de Basescu, pe care nu le voi relua aici, desi par nepopulare, in contextul actual sunt de departe cele mai bune. Sunt de acord ca trebuie sacrificat cineva pentru a nu fi si noi o Grecia 2, si in acest moment bugetarii, desi multi poate nu merita asta, sunt sectorul cel mai la indemana si poate cel mai util de a suferi o ciuntire a veniturilor, si asa mici. De ce? De ce sa nu luam de la cei bogati, se intreaba multi. Pentru ca, intr-o viziune mai de ansamblu vedem ca bugetarii nu erau motorul economiei. Tocmai din cauza veniturilor mici ei nu-si permiteau sa consume, fara consum, nu se produce (nici nu se importa) astfel incat economia stagneaza. Si in masura in care se consuma totusi, consumul acesta nu era unul sustinut de economie, fiind efectuat in mare parte pe credit fara o crestere economica pe masura. Pe de alta parte, anumite categorii sociale, printre care ma numar si eu, cat si investitorii actuali cat si cei potentiali ar fi fost afectati, s-ar fi uitat de 2 ori inainte sa dea cu banu in economia noastra si atunci cu siguranta, cei care totusi si-ar fi permis sa impinga economia inainte nu ar mai fi facut-o. Cresterea TVA si a cotei ar fi dus astfel nu numai la diminuarea puterii de cumparare si a scaderii consumului, dar ar fi indepartat si potentialii investitori.

In contextul actual ce vom avea? Va scadea puterea de cumparare a unui sector si asa cu o putere de cumparare scazuta, se va diminua creditarea nesabuita, dar in schimb investitorii vor ramane pe pozitii, poate vor crea noi locuri de munca in masura in care bugetarii disponibilizati vor fi dispusi sa lucreze pe salarii mai mici, anumite categorii, sa le numim avantajate de cota unica, isi vor permite in continuare sa se crediteze, probabil in mod mai responsabil, si s-ar putea sa avem de castigat pe termen mediu.

Imi pare rau sincer pentru profesori, medici, politisti si alti cativa defavorizati ai sortii. De pensionari nu mai zic nimic, pentru ca din pacate pentru ei, viata lor chiar a fost afectata de la nastere. Astia sarmanii chiar sunt o generatie ratata. Pentru ei nu se prea mai poate face nimic. Dar intr-o viziune macro trebuie sa intelegem ca unii trebuie sa "moara" pentru ca majoritatea care vine din spate sa prospere. Pe de alta parte nu imi pare deloc rau pentru toate scursurile umane din administratia locala si cea centrala, asa zisii functionari publici care ar trebui umiliti in cele mai josnice moduri pentru felul in care inteleg sa trateze pe majoritatea contribuabililor.

Evident ca vor fi si consecinte negative la aceste masuri. Nu va curge lapte si miere pe strazi de maine, dar cu siguranta am evitat o catastrofa macro-economica. Clientii mei ma anuntasera deja ca daca vor creste taxele pleaca din tara. Probabil ca ei mai erau cateva alte mii de straini cu afaceri pe aici, mai mari sau mai mici, care ar fi procedat la fel.

Am analizat suficient zic eu. Propun sa bem acum! Chiar avem motiv!

Et maintenant, la finale....

2010-04-19T12:17:00.001-07:00

sau nu chiar, dar macar ma pot muta inapoi...

si n-a durat decat vreo 6 saptamani. granted, mai mult decat estimarea initiala, dar oricum nu cat sa ma scoata din joc de tot. eu sunt multumit de rezultate si urmeaza incet dar sigur si restul...

Ce-am mai facut prin casa...

2010-03-26T08:22:00.000-07:00

Incepe sa se vada luminita de la capatul renovarii. E inca mica si greu de deslusit, dar se fac progrese...

Cum a fost la mare...

2010-03-24T11:22:00.000-07:00

Nu-i asa ca am uitat sa scriu despre mare? Ei bine, prima mea iesire la litoralul romanesc, desi fun, n-a constat nici macar intr-o simpla vizualizare a marii, de la departare. Habar n-am cum arata marea anul asta. Nici la Scoica n-am fost. Programul a fost foarte tight. Am ajuns in jur de 9 si ceva seara in Constanta, dupa o calatorie de doar 1.55 min, am facut un dus rapid, am dat o vodka cu mere pe gat si zdup, catre club. Club de bikeri, sucit in club de muzica electronica. Cred ca am mai spus, dar nu ma pot abtine s-o repet. Eu mergeam acolo ca sa pun muzica. Da, eu. Muzica. Club. Bine, stiam ca e o gluma de club, si stiam ca eram doar in warm-up, dar nu stiu cum sa zic, puneam muzica la oameni care nu ma mai vazusera in viata mea, nici eu pe ei si in functie de reactia lor aveam sa imi dau seama daca imi fac treaba cum trebuie.

Dupa 20 min de instalat si configurat toate cele trebuincioase m-am apucat sa pun muzica. Hmmm aveam asa o idee despre ce vroiam sa pun dar am si improvizat. Oricum nu conta prea mult. Cert e ca lumea dansa. Posibil sa fi dansat indiferent de ce ar fi cantat. Mie imi place sa cred ca nu. Si am pus asa vreo ora si patruzeci. Se facuse 1 juma si sincer ramaneam fara idei. Numai bine a intrat Sven. Oricum daca te intereseaza cam cum au decurs lucrurile am inceput cu Thomas Bangletar - On the rocks, pe la mijloc Shimmy Sham Sham si am terminat cu Man with Guitar - Man with Guitar. Se gasesc toate pe youtube.

Cred ca Svenachis a fost ok. Nu imi dau seama. Eu am tot stat de vb cu juma de club. Fiecare venea sa ma intrebe cate ceva. De multe ori mi se adresau direct in engleza. M-a amuzat teribil asta. Si n-a fost prima data cand s-a intamplat asta. Eh.

Si toata noaptea a trecut band, dansand si discutand cu diversi. Ah si am facut poze. 7 dimineata ne-a prins in club si atunci am decis ca e cazul sa plecam.

Am balotat rapid niste sandvisuri acasa, aszonate cu o gura de whiskey si am bagat rapid un somn. Trezirea, 4 ore mai tarziu. Dus rapid si ne-am si pus pe drum. Sven avea un avion de prins in dupa-amiaza respectiva. Per total a fost un week-end foarte obositor, plin de experiente misto si pe care sincer mi-ar placea sa-l repet.
si acum....pozeeeee:

Ce s-a mai intamplat prin casa....

2010-03-24T08:55:00.001-07:00

Un vis devenit realitate.

2010-03-21T05:58:00.000-07:00

Cam oricine ma cunoaste cat de cat, stie despre obsesia mea cu cablurile de pe stalpi. Ei bine, da. Mi se par cel mai mare stigmat al Bucurestiului si ii urasc din suflet pe toti jegosii care amplaseaza in mod ilegal mii de km de cabluri de internet si televiziune, obturand astfel, efectiv cerul. Probabil ca stii de proiectul ala NetCity, foarte controversat, prin care intreaga retea supraterana de informatii ar trebui trecuta in subteran. Se lucreaza la ea de vreo 3 ani - tuburile alea portocalii care in mod comic atarna pe la cate vreun colt de strada - dar rezultatele inca nu se prea vad. Sau cel putin asa am crezut. Incepand de ieri insa, Piata Universitatii este "cable free". In bine-cunoscutul mod ca daca se vrea se poate, intr-o singura zi au fost indepartate toate zecile de rotocoale de cabluri, cabluri atarnate, cabluri balansate si tot felul de soirui de cabluri. Este alta viata. Parca se poate respira. Ca sa intelegi despre ce vorbesc, asa arata inainte....
am pierdut poza cu stalpul respectiv. oricum era horror. cam asa ceva...

si asa arata acum. La mai mare....

De la o mare la alta...

2010-03-19T13:09:00.000-07:00

Dupa ce saptamana trecuta am avut placerea de-a admira marea Mediterana, care desi sarata este azurie, se pare ca saptamana asta voi avea sansa sa vad pentru prima data anul acesta marea Neagra. Da, se pare ca fac o scurta calatorie pana la Constanta, unde.... surpriza, surpriza, voi pune muzica intr-un club. Promit sa documentez aceasta escapda in mod minutios si... sa iti povestesc despre cum a fost. Yeeey!

A.

Epopee renovabila. Ep. II

2010-03-18T13:44:00.000-07:00

Boooon,

Ultima data cand am scris despre acest subiect eram la momentul in care urma sa vina electricianul. Ei bine, acesta a venit, si-a facut treaba si a plecat. Nimic de pozat la faza asta. Timpul a trecut, deadline-urile initiale au fost depasite, dar totusi treaba merge inainte. La doua saptamani dupa ce am demarat lucrarile s-au intamplat urmatoarele: am finisat gauroiul din perete, pe care l-am incadrat cu stalpisori de beton pentru o siguranta mai mare, am indreptat si gletuit peretii, am montat coltare, am construit masti de rigips, am dat jos usile si tocurile... si cam atat.

Oricum, ce face omu' cand se apuca sa renoveze casa? Iti spun eu, pleaca la Barcelona. Da, asa am facut. Week-end-ul trecut am fost in excursie. Aveam nevoie de cateva zile in care sa scap de frig, trafic, sa vad palmieri si apa si civilizatie. Si chiar asta am facut. Am stat la terase, am baut "cafe con leche", am citit o carte buna. Vremea a fost bunicica, turisti nu foarte multi. Per total a fost o iesire reusita.

Cand m-am intors, insa, bucataria suferise modificari de natura structurala. O aerisire disparuse si in locul ei puteam sa vad parterul. Astazi, pentru ca am avut mai mult timp liber m-am gandit sa fac o nebunie si m-am apucat sa cumpar tot ce era lipsa: parchet, lavabila, amorsa, niste nenorocite de imbinari care m-au costat cat parchetul aproape si multe alte accesorii. Ah si o chestie tare: mai trebuia sa cumpar un pachet de faianta pentru ca s-au schimbat masuratorile si....ajung la Bricostore, intreb de faianta si mi se spune senis ca "Nu mai exista. A fost scoasa de pe stoc. Dar hai totusi sa verificam. Da, nu mai e. Nici la celelalte magazine. Dar ce-i asta? Ah mai avem noi un pachet. Unul singur". Noroc imens. Le-am carat cu greu sus si am plecat la munca. Ah, noul dead-line este 25 mar. Si sa pun si niste poze de cum am carat eu plintele:

Epopee imobiliara

2010-03-05T11:14:00.000-08:00

...sau cel putin care se intampla intr-un imobil si anume garsoniera personala.
De cativa ani visam sa aduc ceva modificari unei bune parti a garsonierei in care stau de peste 7 ani. S-a dovenit a fi un salas foarte confortabil si o data cu trecerea anilor zona s-a imbunatatit vizibil. Din pacate aceeasi trecere inexorabila si-a spus cuvantul asupra dotarilor precum mobilier, gresie, faianta si faptul ca stau singur de 3 ani cu siguranta n-a ajutat la intretinerea optima a curateniei. Si tot aveam eu fantezii de cum sa transform casa pana cand acum 2 zile am pus mana pe telefon, am vorbit cu mesterul Costache si am decis sa facem treaba. Asa ca idee stiam cum vreau sa arate la final, dar nu am pregatit nimic. In afara de 3 saci de rafie, n-am inceput cu nimic altceva.

Pana joi, 4 martie, bucataria arata cam asa:

De joi incoace (day 1), arata asa (momentan):

Vineri, 5 martie (day2) arata asa:

Maine, 6 martie, vine electricianul. Dupa ce-si face treaba, pana luni nu va mai interveni nicio schimbare. Teoretic mi s-a spus ca peste o saptamana treaba va fi gata. Abia astept sa vad daca va fi asa. Personal cred ca va dura mai mult, dar cine stie?

1/6 din acest an a trecut

2010-03-01T05:28:00.000-08:00

Eu nu sunt cine stie ce matematician dar imi plac cifrele asa in general. Poate chiar mi-am gresit cariera. De exemplu in ultima saptamana am condus cam 1400 km, am baut vreo 7 "surubelnite verzi" - vodka cu suc de mere verzi aka gruner apfel, am vorbit la telefon in jur de 300 de minute, am lucrat in jur de 20 de ore. si cica a venit si primavara, un anotimp cu 92 de zile. Prima aproape ca a trecut. Si desi lumea se bucuca ca teoretic am scapat de iarna, o data cu trecerea anilor nu numai ca linia de demarcatie dintre anotimpuri este din ce in ce mai neclara, dar avem de-a face cu o din ce in ce mai clara scadere a valorilor traditionale. Martisoare si flori sunt un cadou din ce in ce mai rar intalnit. Ce-i drept Dragobetele parca prinde forta si de la an la an devine din ce in ce un concurent mai puternic pentru Valentin. Dar cred ca am divagat. Vroiam sa spun ca in week-end am fost la Targu Mures. La o alta petrecere. Drum mult mai lung, mai obositor, dar petrecere mai draguta. Despre clubul Avi-Cola cred ca am si scris pe vremea revistei, dar nu ajunsesem niciodata. Este foarte mic, dar cochet, cu sonorizare buna si lume mult mai acceptabila decat in Craiova. Hotarat lucru ca nu mai merg afacerile cu clubbingul asa bine cum au mers o data. Pe intreaga seara nu s-au perindat mai mult de 100 de oameni in club, dar atmosfera a fost destinsa si placuta. De data asta ora trei si jumatate ne-a surprins cu muzica data incet si noi facandu-ne bagajele cu gandul la o ciorba de vacuta.

A doua zi n-am mai beneficiat de avantajele late check-out-ului si la 12:20 ne-am vazut evacuati din hotel. Am cautat un restaurant decent, care, cand in cele din urma l-am gasit chiar s-a dovedit a fi destul de bun. Poate prea bun, pentru ca eu am mancat prea mult, spre nemultumirea stomacului meu. O treaba buna cand calatoresti cu Vania este ca nu te plictisesti. Omul gaseste mereu ceva de discutat si drumul de intoarcere aproape a trecut fara sa fie simtit. Scurt popas in Brasov, un oras pe care eu il respect pentru felul in care arata - mai ales lipsa cablurilor de pe stalpi, fata de care eu am facut o fobie in Bucuresti. Un alt popas la Cheia, unde niste prieteni aveau o petrecere la deja faimoasa vila Redford. Am fost tentati sa ramanem mai ales ca era bautura din belsug dar am zis ca e mai intelept sa ajungem totusi la Bucuresti in seara respectiva. Un al treilea popas l-am facut in Ploiesti, unde nu am ratat sansa de a smotocai pisica si am stat la o cana de cafea cu mamacita. In cele din urma pe la 12 noaptea am ajuns in Bucuresti. L-am lasat pe Vania acasa, gata de inca o iesire in oras, la premiile nights.ro de la Kristal.

Eu unul am zis initial ca ma las de iesit cel putin momentan dar n-am avut spor si am recuperat doi prieteni in drumul spre casa, am facut rapid un dus si am iesit iar in oras. Din pacate destinatia n-a fost cea mai fericita, in sensul ca a fost Twice. Nu mai fusesem acolo de vreun an si am observat subtilul make-over al localului. Din pacate pentru el, localul, o data cu imbunatatirea aspectului comercial s-a depreciat foarte mult calitatea oamenilor de acolo. La un moment dat chiar m-am vazut ingrozit de toate pitipoancele absolut oribile ce isi aruncau suncile de colo colo prin club. Deh, ideile lui Patraulea (www.euscriu.eu). Macar am avut masa si nu ne-a deranjat nimeni.

Duminica eram hotarat sa stau cuminte si sa nu fac nimic. Idee care mi-a iesit in mare parte. Dar cum nu puteam sa las o zi intreaga sa treaca fara sa ies din casa, am mers sa-mi iau de-ale gurii si m-am trezit in cele din urma la un concert Johnny Raducanu - care am citit eu un pasaj intr-o carte autobiografica zice ca nu-i place deloc ca porecla. Pe el il cheama Raducanu Cretu.

Si asa a mai trecut un week-end, intr-un mod cu care m-as putea obisnui sa traiesc. De-ar fi toate asa.

De ce nu lucrez de acasa...

2010-02-26T05:50:00.000-08:00

see more Funny Graphs

Zile insorite

2010-02-23T08:01:00.000-08:00

Este simpatica tare natura umana. Stii cum ziceam in urma cu cateva zile si in urma cu doar un post ca vreau sa-mi iau lumea in cap? Eh, nu s-a schimbat nimic de atunci. Tot vreau sa plec, dar pana atunci incerc sa-mi ocup timpul cu ceva activitati locale.

Pentru ca trec printr-o perioada mai buna financiar m-am hotarat sa ma plimb. Vineri am facut o mica incursiune la Craiova. Impreuna cu un prieten/DJ am plecat pe la 9 seara spre inima Olteniei. Drumul a fost incetosat dar nu foarte aglomerat si in 2 ore juma' eram acolo. Dupa o ciorbita calda si un dus rapid la hotel.... iata-ne in club. Clubul era un fel de beci de dimensiuni reduse, cat de cat pus la punct dar plin de lume cu un caracter reprobabil. Era acolo fratia ciorapilor roz, reprezentata de un grup de gasculite trase la multiplicator atat vestimentar cat si ca atitudine. Foste maneliste devenite "clabaritze". Aveam si grupul baietilor bine tatuati si mersi la sala zilnic, a caror privire nu cred ca era intelept sa o atintesti pentru mai mult de 3 secunde si asta cu totul pasager. Per total era o fauna pestrita si nu tocmai placuta. Dar ne-am simtit bine. Nu a fost genial, dar a fost o iesire bine venita. Am stat pana la dimineata, am si dansat, am baut cate ceva. Cand m-am trezit, fara niciun fel de durere de cap datorita paharelor de apa baute inainte de culcare, era insorit si caldut. Am iesit la o plimbare cu masina prin Craiova, care ulterior s-a transformat intr-o plimbare "a pied". Centrul Craiovei este destul de aranjat si se face o plimbare frumoasa prin zona aceea.
Dupa inca o masa relativ copioasa am pornit inapoi spre casa si am ajuns in timp util pentru a ma pregati pentru petrecerile de sambata seara. Pe drum pot sa ii multumesc lui Vania ca m-a ajutat sa imi imbogatesc cunostintele muzicale. Nici nu ma asteptam la mai putin....

Sambata a fost o seara mult mai linistita. Prima petrecere la care am incercat sa mergem parea un esec asa ca nici nu ne-am mai obosit sa intram. Am incercat The Gang - o premiera pentru mine - si pot sa spun ca mi-a placut. Cam plin, dar totusi era plin cu femei frumoase. Sincer sunt socat la cate femei "bune" exista in tara asta. Nu am vazut in nicio alta tara asemenea concentratie per m2. Nu e de mirare ca expatii isi doresc sa ramana aici. Dupa cateva ore petrecute acolo ne-am mutat la o alta petrecere... de data asta mai underground. La The Ark se lansa conceptul The Yacht Week. In fapt o gasca de strainezi beti care incercau sa agate orice pisi le pica in vizor. Mult mai putina lume, sonorizare cam proasta si overall cred ca a fost o petrecere reusita pentru cei foarte beti. Sau...fumati si/sau pastilati.

Duminica a fost o zi total nememorabila, cu ploaie si vreme rece. Dar iata ca saptamana a inceput in forta, cu 14 grade. Mai astept cateva grade si trecem la decapotare. Sincer abia astept. Mi-a ajuns pana peste cap vremea asta noroioasa. Astazi, marti, 23.02 a fost foarte chill. Mi-am facut cota de munca ieri, cand am aflat ca ma aflam in ultima zi de depunere a unui recurs pentru un proces prin care imi fac si eu mana in domeniul insolventei. Ah si am incheiat ziua cu un concert Ten Years After, impreuna cu mamacita si s1s. A fost foarte reusit. Ma bucur ca am adus-o pe mamacita. imi pare rau ca n-a fost si val, care ca un val s-a dus la Moinesti cu job-ul. Data viitoare il iau pe sus (desi e mai mare ca mine).

Mica criza existentiala

2010-02-09T07:07:00.000-08:00

Treaba sta cam asa: cand ai mult timp la dispozitie, mintea incepe sa iti zburde in cele mai ciudate locuri. De cand am pornit asa pe cont propriu am mai mult timp liber decat as fi visat vreodata. Dar asta nu ma multumeste. Din contra. Incep sa prinda radacini din ce in ce mai adanci ganduri de plecare, de viata noua. Sunt confuz. Asta am s-o recunosc. Nu stiu de ce sunt aici, de ce fac ceea ce fac si cel mai important unde vreau sa ajung. Chiar imi vine sa-mi iau lumea in cap, sa plec si sa vad daca se alege ceva de mine. In principiu nu stiu sa fac nimic. Tot ce am invatat poate fi aplicat doar in nenorocita asta de tara. Dar eu ma visez departe. Si e cam deprimant sa stii ca ce ai invatat timp de 16 ani poti sa folosesti doar in 237.000 km patrati din cei... puiii mei cat o insemna 29% din 510 milioane de km patrati.

Colac peste pupaza (sunt curios daca o exista o imagine cu asa ceva) stilul meu de viata, in principal solitar si neintrusiv, este pus sub semnul intrebarii de catre diferite persoane, mai apropiate sau mai departate (atat sufleteste cat si spatial).

In primul rand mi s-a reprosat ca aceasta mica incercare a mea de-a asterne ici-colo cateva ganduri, experiente, etc. este o prostie. Da, prietenii mei cred ca este o prostie chiar faptul ca scriu aceste randuri. S-a dus cred si conceptul ala de sprijin din partea prietenilor.

In al doilea rand, orice incercare a mea de a iesi din monotonie, din anonimat, de a face ceva cat de cat special - mai mult pentru sufletul meu, este in 99% din cazuri fie luata in deradere fie privita cu o oarecare indulgenta de genul "eh lasa'l si pe asta sarmanul ca e dus cu capul". In principiu nu cer foarte mult de la viata, ce-i drept in raport cu lumea vestica, civilizata. Nu ma pot plange. Am ajuns la un nivel calitativ al vietii destul de ridicat. De la cum ma imbrac, la ce pun pe masa si la cum ma distrez in timpul liber. As fi un mare inconstient daca nu as fi in stare sa realizez ce am realizat pana acum. Dar totusi cateodata vreau cate o experienta unica. Care sa imi dea sens vietii. In functie de amploarea starii mele si ideile sunt diferentiate: de la o iesire in timpul saptamanii la munte la ski sau o pizza la Scoica intr-o miercuri dupa-amiaza, pana la o vizita la Shanghai sau Fiji. Nu zic, sunt planuri ambitioase, necesita bani, timp, dar cred ca cel mai mult necesita dorinta de a le pune in aplicare. Fiecare calatorie incepe cu primul pas si cand vine vorba de astfel de calatorii, planificarea e primul pas. Pas pe care de cele mai multe ori il fac singur. Planificarile mele sunt destul de elaborate cateodata. Si fezabile. Probabil ca le voi pune in aplicare rand pe rand si singur. In momentul de fata imi este clar ca n-am cu cine.

Insa acum vine o parte interesanta: cea mai noua acuza a fost aceea ca sunt un "idiot fitos". Acuma, inainte sa intru in detalii, as dori sa precizez ca, in opinia mea, oricine ma cunoaste ma va cataloga drept un iubitor neconditionat de animale in toate formele si marimile, cu sau fara blana, dar mai ales cu. Eh in aceasta dupa-amiaza, fiind ocupat cu treaba la birou, primesc un mass ce instiga la ajutorarea unui adapost de catei care cel putin teoretic erau inzapeziti in ceva custi si riscau sa moara prin sufocare. Fiind la birou, cu treaba, fara masina si fara instrumentele necesare pentru ajutorul solicitat am facut gestul crestinesc de a trimite mai departe mesajul. Nici nu trimit bine, ca o anume iubitoare de caini ma intreaba ironic daca ma duc - ironia am pus-o de la mine pt ca asa am simtit eu tenta intrebarii. Raspund politicos ca n-am cum, pentru motivele expuse mai sus. Cat oi fi eu de liber, nu pot intotdeauna sa las chiar asa totul pe nepusa masa si sa plec catre indeplinirea unui ideal animalitar (cred ca tocmai am inventat un cuvant) - ideal care era situat si in afara Bucurestiului. Moment in care replica de pe ecran apare prompt: "esti un idiot fitos". Ok. Inseamna ca asa sunt, pentru simplul motiv in propritie de 90% obiectiv ca nu am putut merge sa salvez niste amarati de caini. Ideea e ca oricum o dai se pare ca nu-i bine. Cel putin pentru mine.

Asa ca se pare ca pentru baiatu' asta n-a mai ramas decat sa-si faca bocceluta si sa se tireze unde-o vedea cu ochii. Chiar nu ma mai simt in locul meu aici. Sunt atat de diferit de toti cei care ma inconjoara incat izolarea mi se pare singura optiune. Izolarea sau plecarea definitiva. Ruperea tutoror legaturilor, despartirea de trecut si.... nu stiu. Poate fi orice de la moartea pe o strada laturalnica in Bombay pana la succesul isteric in industria tehnologiilor verzi.

Daca n-ai talent muzical... (dar ai talent cu calculatorul)

2010-02-07T10:41:00.000-08:00

Cred ca o sa fac un blog de muzica si lifstyle pana la urma.

2010-01-29T04:56:00.000-08:00

Am mai multe de scris despre acest domeniu se pare. Uite ce-am mai descoperit

iPad spoofs

2010-01-29T01:25:00.000-08:00

De pe acum probabil ca ai auzit de device-ul de care nimeni nu stia ca are nevoie. Majoritatea review-urilor nu sunt cine stie ce. Are o gramada de minus-uri si n-am de gand sa intru in detalii. Ce am sa fac totusi va fi sa prezint o serie de glumite facute pe seama acestui nou produs. Pretty funny stuff:

iPad Nano from Creighton on Vimeo.

The iPad - watch more funny videos

Avatar - making of

2010-01-20T11:03:00.001-08:00

Un clip care explica cat de cat cum s-a facut cel mai scump film din lume. Ever. Destul de impresionant, tehnologic vorbind

Tasha style

2010-01-20T05:05:00.001-08:00

"It was ugly outside so I did a mix" Mix

2010-01-10T09:14:00.001-08:00

O zi la judecatoria Giurgiu

2010-01-09T03:12:00.000-08:00

Uitandu-ma prin diferite foldere de prin calculator am descoperit si acest post scris de mine in primul an de stagiatura, cand am fost trimis cu treaba la Giurgiu. M-a amuzat si sper sa va amuze si pe voi.

“Se anunta o zi linistita de marti la judecatoria Giurgiu. Procesul era la final, urma sa punem concluzii pe fond. Era prima data cand puneam concluzii. Speta in sine nu ridica mari probleme, fiind vorba de un partaj judiciar in care partile se intelesesera.

M-am trezit din obisnuinta cu noaptea-n cap dupa modelul Tulcea sau Focsani. Planul era ca pana la pranz sa ma intorc in Bucuresti. Inarmat cu roba, dosar si multe telefoane am plecat la drum. Mai intai taxiul catre microbuz. Soarta a facut sa dau peste acelasi taximetrist cu care plecasem la gara in urma cu o saptamana la un alt proces. El m-a recunoscut si jovial m-a intrebat: la gara? Dupa un mic ocol catre o adresa prost indicata de mine, am ajuns la eroii revolutiei de unde se pleca. La 6 am pornit la drum. Cu timpuri noi in urechi am adormit pe drum, dar printre doua motaieli nu am putut sa nu observ ca drumul catre giurgiu suferise imbunatatiri considerabile, pe alocuri putand fi asimilat cu o autostrada. Peste o ora ma aflam la giurgiu. Orasul era aproape pustiu, singura populatie fiind formata din elevi si jandarmi veniti la pregatire.

Am facut cunostinta cu un oras care m-a surprins. Curat, aranjat, nu semana deloc cu imaginea pe care o aveam in minte, aceea a unui Giurgiu comunist, gri si dezolant. Tot aici am facut cunostinta cu snitelul de 3 lei -gustos de altfel- si cafeaua lavazza de 1.5 lei.

In 20 de minute am gasit judecatoria, dar la 7:20 eram singurul de acolo. Am decis sa ma mai plimb prin zona inca vreo ora. Cand m-am intors deja lucrurile se animasera. Am intrat cu aplomb in cladirea din 2003 a judecatoriei. Dupa cateva scurte investigatii am aflat numarul dosarului si m-am pus pe asteptat.”

Aici s-a terminat povestea, dar pot adauga ca am stat pana pe la ora 17:00 la nenorocitul ala de proces. Cred ca a fost cea mai groaznica zi din viata mea de avocat. Si pentru ce? Nu imi mai amintesc clar obiectul dosarului, dar era ceva destul de neinsemnat, dupa cum am zis un partaj. Cred ca de la experiente ca asta mi s-a tras mie ca nu mai vreau instanta.

Post de final de an

2009-12-31T02:00:00.000-08:00

Daca faci un lucru a doua oara, creezi o traditie?
Eu vreau sa fac o traditie din a face o retrospectiva a anului. In acest caz a venit randul lui 2009.
Cand s-a terminat 2008 am zis ca mai bine de atat nu se poate. Eram foarte incantat dupa un an in care muncisem cu spor, ma plimbasem ceva, aveam o prietena de care eram foarte indragostit. Chiar fusese un an foarte bun si asa am decretat ca lui 2009 ii va fi foarte greu sa il depaseasca pe 2008. Nu ma puteam insela mai mult.

Inceputul a fost timid. Munca la biroul lui taica-miu nu era foarte interesanta. Doar atat cat sa imi puna o paine pe masa. Intrasem intr-o rutina cu care ma obisnuisem si pe care o acceptam tacit. Viitorul nu suna prea bine, asocierea era incerta si in conditii destul de nefavorabile pentru mine. Definitivatul era la orizont si prima mica-mare nebunie a fost o escapada pana la Valencia, sa o vizitez pe Irina. Valencia ca Valencia, dar era februarie si frig. Totusi m-am simtit super bine. Acum nu stiu daca ar fi util sa o iau asa pe luni, dar ideea e ca din momentul in care m-am certat cu taica-miu si am decis sa plec lucrurile au luat-o la vale. Nici acum nu imi dau seama cum am reusit sa fac tot ce am facut anul asta, dar iata-ma ca scriu acest post din Budapesta, in Ajunul Anului Nou, aflandu-ma intr-o noua escapada.

O data cu plecarea am decis sa fac un pas foarte important, care e posibil sa-mi influenteze intreg viitorul: mi-am deschis propriul cabinet. Cu ajutor din partea clientilor, a prietenilor si a familiei am pus pe picioare aceasta mica afacere care sper sa creasca si sa imi ofere multe satisfactii profesionale si de ce nu, materiale. Dar, desi asta a fost probabil cea mai importanta decizie a anului, ea a fost oarecum umbrita de numarul de plimbari pe care le-am facut.

Valencia, Ibiza, Londra, Singapore, Bali, Kuala Lumpur, Budapesta, Bratislava si Viena. Doar cand le enumar si imi dau seama cat de plin a putut fi acest an. 5 plecari din tara, 2 continente, vreo 9 orase in 8 tari. Am trait si experimentat chestii pe care nu speram sa le fac prea curand. Culinar, vizual, senzorial, distractiv. A fost incredibil. Nici in tara n-am stat prea rau, cu plecari la mare, Cluj, Sinaia, Ccaciulata, Poiana Pinului. Diferite evenimente care m-au adus mai aproape de oameni, au inceput noi prietenii, sau le-au continuat pe cele mai vechi.

Tot pe plan profesional ma pot lauda cu prima mea sponsorizare, in cadrul unui eveniment international, ELSA ICM, edita LVI, Sinaia, oct '09. Numele meu a fost alaturat celor mai mari case de avocatura din Romania. It made me feel good.

Probabil ar mai fi multe de spus dar nu vreau sa o lungesc prea mult. Singurul eveniment care a umbrit acest an a fost probabil despartirea de prietena mea, Irina. N-am facut-o cu inima deschisa, dar dupa cum am convenit amandoi, e probabil mai bine asa, avand in vedere ca distanta si ocupatiile profesionale isi spuneau cuvantul.

Ca sa inchei, o sa conchid ca probabil 2010 nu are cum sa fie mai bun ca 2009, avand in vedere toate cele expuse mai sus. Doar timpul ne va spune daca asa va fi sau nu, dar deocamdata va urez La Multi Ani si un An Nou plin de impliniri, chiar de aici din apartamentul din Budapesta, unde imi voi petrece acest final de an extraordinar.

Andrei

PS: era sa uit: un MARE, MARE, MARE multumesc tuturor celor care m-au ajutat in acest an, cu sfaturi, idei, sentimente calde, ganduri bune si chiar si pe plan material. Probabil nu as fi reusit sa fac toate astea daca nu ati fi fost langa mine. Asa ca multumesc lui Sanda, Val, Diana, Irina, Anca, Dan, Rafael, ELSA ppl. Multumesc pentru tot! (zici ca sunt la Oscar aici!!!)

Dezbinare politica

2009-12-07T00:44:00.000-08:00

Traim un moment foarte delicat in viata politica romaneasca. Stim cu totii ca niciun politician nu are valoare intrinseca, ca sunt niste produse media, ca fac promisiuni doar de dragul votului s.a.m.d. Dar niciodata in cei asa zisii 20 de ani de democratie nu a existat o populatie mai dezbinata. De cand ma stiu, taberele politice au fost destul de bine definite. Eu, rudele mele, prietenii mei, in general cam toti cunoscutii aveau o anumita culoare politica. Nu am fost niciodata afiliat vreunui partid, doar ca am fost simpatizant al unei anumite doctrine politice exprimata prin intermediul unei forme politice sau alta. Si am tinut-o asa timp de 20 de ani. De cealalta parte a baricadei erau cei care aveau interese directe si care implicau partea adversa prin intermediul parintilor, afacerilor, in general a banilor, care se faceau doar daca sustineau un anumit partid.

Acum insa regulile jocului se pare ca s-au schimbat. Si nu stiu daca este in bine sau in rau, spre o populatie bi-polara, impartite intre dreapta si stanga, intre PSD si PD-L, intre anti-Basescu si pro-Basescu. Acum mergi pe strada si nu stii care tine cu PSDu' si care tine cu PD-L-ul. Primesc telefoane care imi spun... "Am castigat frate!" si eu zic... stii eu am votat cu partea cealalta. Nu ii privesti ca pe niste dusmani, dar planeaza asa un sentiment de incertitudine in momentul in care deschizi gura. Nu stii daca vei fi felicitat pentru optiunea facuta sau injurat. Tinerii, care de principiu tineau cu dreapta, in momentul de fata sunt foarte dezbinati. Si nu pentru ca neaparat ar fi de stanga sau ca ar impartasi vreun fel de simpatie pentru Geoana, dar pur si simplu il urasc pe Basescu. Nu cred ca a existat un personaj politic mai detestat decat Traian Basescu. Daca ma intrebi pe mine, intreaga poveste este o poveste de manual despre manipulare mass-media. Imi pare greu de crezut ca un procentaj atat de mare din populatia acestei tari se simte intr-atat de ofensata de atitudinea, gesturile si actiunile acestui politician. Iliescu este foarte probabil responsabil de moartea a zeci de oameni in perioada '89 - '90 si cu toate astea e bine mersi. Nu zic mai mult.

Si ce imi este clar este ca cei care au votat PSD nu au votat pro-Geoana ci mai degraba anti-Basescu. De altfel majoritatea celor care scandau aseara pe strazi, la anuntarea exit-poll-ului, nu scandau "Traiasca Geoana!" ci mai degraba "Pa Basescu!". Si din punct de vedere demografic treaba este foarte incerta. Daca electoratul PSD era in general format din zona rurala, persoane cu studii medii, etc. iar cel PD-L era in majoritate urban, persoane cu studii superioare, etc. acum si aceasta bariera a fost daramata. De la caruta pana la Q7 se voteaza fie cu Basescu fie cu Geoana. La fel si de la 4 clase la doctorat.

Totusi nu poti sa nu te gandesti putin. Ma uitam aseara la Geoana si trebuie sa recunosc ca a avut un discurs echitabil, fata de toti cei implicati, aliati sau adversari. Era oarecum euforic si poate ca a zis prea multe. Daca a adormit, e clar ca s-a visat presedinte. Pe de alta parte Basescu, desi s-a dat si el castigator a avut un discurs si o atitudine de oarecare fronda fata de adversari si daca va continua pe aceasta linie nu ne vad cu ochi buni. E clar ca blocajul politic va continua si asta nu ne ajuta deloc. Alianta PSD si PNL este insa foarte dubioasa, doua personaje care pana acum 2 saptamani isi aduceau injurii majore, acum se tin de mana si fac juraminte de devotament. Oricum ai da-o nu este prea bine. Daca iese Basescu, lucru foarte probabil dupa numararea a 99,1% din sectiile de votare, cu un rezultat de 50,37%, este clar ca nu este reprezentativ pentru intreaga populatie a tarii. Diferenta este atat de mica incat poate ar fi fost util sa se numeasca 2 presedinti. Ideea majoritatii simple nu a fost, cred ca, niciodata atat de pusa la incercare. Cum a zis un prieten "Fiecare autocar conteaza acum!". Si tot la fel de clar imi este ca nu doar o parte a facut manevre. Amandoua taberele au facut si evident cea care urmeaza sa piarda, va face gura. Deja acuzele au inceput sa curga.

De final, tot ce pot spune este ca imi doresc totusi ca aceasta tara sa nu se dezbine din cauza a doi politicieni sifonati. Chiar nu are rost sa ne certam pe o lupta care nu este a noastra si mai mult de atat sa ajungem poate la gesturi regretabile. Cred ca fiecare dintre noi avem probleme mai importante de rezolvat si le putem rezolva daca ne ajutam unul pe celalalt si dam la o parte aceasta mascarada de lupta politica. Acum e mai important ca niciodata sa stam uniti, pentru binele fiecaruia dintre noi!

Dezbatere de Dambovita

2009-11-20T09:40:00.000-08:00

Politica damboviteana isi da in petec din nou. Dupa multe coieli, o tentativa de dezbatere esuata in mod lamentabil, au facut ce-au facut si s-a reusit adunerea celor trei prim clasati la Palatul Parlamentului pentru asa zisa "Marea Confruntare".

Dezbaterea, condusa de Robert Turcescu, organizata de IPP in colaborare cu Realitatea TV probabil este lider de audienta. Programul a fost preluat si de TVR, Antena 3, B1, National TV. Pro TV s-a facut de rusine transmitand niste stiri obosite.

Confruntarea este alcatuita din capitole distincte. La prima rubrica, De ce vreau sa fiu Presedinte, mi s-a parut ca Geoana s-a descurcat cel mai bine. Scurt si la obiect. Basescu a divagat iar Antonescu a inceput cam stramb, cu o comparatie a Revolutiei cu niste tineri care nu dadeau prea bine la ani. Dar a terminat destul de bine.

La runda doi a inceput balciul. Antonescu a prezis ca se va face uz de muuuulte cifre si a fost un moment bine speculat. Candidatii se confrunta doi cate doi si isi dau in cap unul altuia cu cifre de salarii, declaratii de avere, pensii, firme, rude si alte alea. Discutia nu este civilizata. Se dau lovituri sub centura. Se fac ironii. Un motiv in plus sa credem ca politica romaneasca este intr-o mocirla foarte naclaioasa.

Asteptam runda 3.

UPDATE: Dialog pe 9 teme convenite de comun acord cu staff-ul de campanie. Nu le enumar aici, dar sunt exhaustive. Temele sunt intr-o urna si se vor ezxtrage de catre fiecare candidat. Timpii initiali s-au depasit. O sa dureze.
Prima tema: reforma statului. Geoana. Se pare ca isi stie bine discursul.
Se vorbeste de legea educatiei. "In 20 ani a lipsit o dezbatere romaneasca". Ce bine. Nu vreau sa ma gandesc cum ar fi. Probabil cu bate. Cica sunt elite intelectuale acestia. Ole! E simpatic cu Geoana sustine ideologia liberala conform discursului sau. Antonescu mustaceste. Basescu sta cu capul in pupitru.
Randul lui Crin A: "Ultimii 20 ani sunt istoria reformelor esuate". Integrarea NATO si UE a fost realizata sub presiunea unor factori externi. Geoana are o postura demna, Basescu pare plictisit.
T Basescu: "Presedintele Ro. tre sa fie catalizatorul procesului de reformare a statului roman."
Imi place sa vad ca acest cadru al dezbaterilor este potrivit pentru o asemenea dezbatere. Salile din Parlament sunt foarte prezentabile si arata mult mai bine decat un studio TV. Logistica este bine pusa la punct. Nu sunt un cine stie ce psiholoh, sa stau sa analizez acum gesturile fiecarui candidat, dar Antonescu pare in forma. Geoana nu sta nici el prea rau. Basescu in schimb pare obosit. Probabil si este, pentru ca in paralel cu campania a efectuat si o gramada de vizite oficiale prin Europa in ultimele saptamani. S-a cam degradat in ultimii ani.
Geoana tine sa adauge ca este de acord cu ambii contracandidati.

Intrebarea doi se lasa asteptata. Evident se lungeste discutia.

UPDATE: Tema Educatie. Lui Turcescu nu prea ii merge moderarea. Geoana da citate din Ioan Gura de Aur. E putin penibil. Formatul nu functioneaza. Fiecare se crede cel mai tare in parcare. O sa fie un esec. Adica este deja. Antonescu da cu papagalul despre legea majorarii salarii profesorilor.

UPDATE: Tema Criza morala. Aici e clar ca o sa fie mega gargara. Basescu o da cu Revolutia si Mineriada. Geoana o da cu religia si implica biserica si ONG-urile. Antonescu o da cu decoratiile drept dovada de lipsa de moralitate cu referire la Gabriel Oprea. Se cer acum nume drept reper de moralitate. Basescu: Mioara, Geoana: Patriarhul Daniel, Antonescu: Tudor Chirila - asta a fost la sentiment.

UPDATE: Tema Politica Externa. Geoana e primul. "Romania e periferica acum, desi e integrata". Trebuie politica externa coerenta. Nu alegem axe. Aha. A simtit nevoia sa remedieze suspiciunile ce planau asupra sa cu privire la excursiile pe care le-ar intreprinde in calitate de presedinte. I-ar cam placea sa se traga in poza cu Obama.
Antonescu: "Eu, ca Presedinte, n-am sa iau nicio decizie majora fara a consulta partidele de opozitie". Ca sa revin la un moment precedent, Antonescu le cam exagereaza cu interventiile pe langa subiect.
Basescu: "5 parteneriate strategice. Franta, Polonia, Coreea de Sud." Se enumera proiecte semnate in mandatul lui Base.

UPDATE: Tema 5 Sanatate. Primul e Antonescu. Spune ca a avut nesansa sa vada cum se moare in spitalele romanesti. Aici e in tema, avand in vedere trecutul cu sotia sa. "Siguranta pacientului sa devina un drept, nu o loterie"
Basescu: nu stiu ce a zis ca vorbeam la telefon.
Geoana: Avem cea mai mica speranta de viata si trebuie sa modernizam SMURD si spitalele.

UPDATE: Tema 6 Agricultura. Basescu considera ca Agricultura, Tursimul si IT-ul sunt domeniile cele mai importante. Trebuie sa facem depozite regionale. Se discuta chestiuni punctuale. Nu e un lucru rau. Se face vorbire de femeile rurale.
Geoana: Putem produce pentru 80 milioane. Dar importam 60%. Subventii la timp pentru agricultori.
Antonescu: vrea sa fie interactiv. Il intreaba pe Geoana. "Lucruri de intampla"

UPDATE: Tema 7 Guvern. Pam Pam: care e formula guevrnamentala care v-ar ajuta cel mai mult sa va puneti viziunea in aplicare?
Geoana: PSD + PNL
Antonescu: Klaus Johannis. Evita formula guvernamentala.
Basescu: Guvern necontrolat de .... mai multi. Gargara. Partidul cu cel mai mare locuri in Parlament sa dea Premierul.

UPDATE: Tema 8 Criza economica. Antonescu: Abrogarea impozit forfetar. 113 firme au dat faliment!!!. Reducere cota unica 10%, TVA 15%. Reducerea cheltuielilor bugetare. Nu prea o sa il aiba la suflet politicienii
Basescu: Trimestrul 2 Romania iese din criza. Nu e prevedere de reducere a fiscalitatii cu FMI. Sa se mentina cota si TVA. Greutatea tre sa se indrepte catre agricultura, IT. Incearca o gluma cu IT-ul - probabil face referire la campaniile din online.
Geoana: Gluma cu turismul. Aluzie la Udrea. O tot da cu Guvernul instalat de Craciun. Suntem pe ultimul loc din Europa. Creditarea trebuie sa inceapa. Si alta gargara. Nu m-a impresionat.

UPDATE: Tema 9 Modelul prezidential. Devine plictisitor. O sa mai dau de stire la urmatoarele etape. Stai sa vezi pe urma dezbateri pe toate posturile. Pfiu.

INTREBARI DIN PARTEA JURNALISTILOR. 3 intrebari doar.
Geoana: din partea lui Monica Iordache de la Jurnalul National. E lunga intrebarea. Si boring
Antonesc: Ovidiu Popescu, radio Tg. Jiu. Inca o intrebare lunga. Ceva cu evolutia Ro-Rus. Iar o da pe gluma si zice normalizate.
Basescu: Pavel Ionescu, Radio Ro. Aceeasi intrebare ca la Geoana din cate imi dau seama. Guvern minoritar, bla bla. A zis ca a actionat ca acum.

Stai ca asta e buna. La intrebarea care a fost cea mai frumoasa fapta din viata dvs.?, Geoana spune ca cel mai frumos a fost ca nu a dat-o pe soacra-sa afara din casa. O gluma esuata. Antonescu spune ca nu a abandonat pe nimeni niciodata. Basescu vorbeste despre un coleg, decedat, cu un copil musulman. Vine mama copilului si sa boteze copilul, pe numele sau Oana. Si l-a crestinat. Nu stiu ce sa zic. E controversat. Asta chiar e rasist.

Geoana loveste cu buchete de flori. Trandafiri rosii. Asta e sfat de la americani.

Dumnezeu este invocat de catre toti candidatii.

Se pare ca asta e. Parca mai era si o intrebare surpriza. Hmmm. Daca asta a fost cred ca nimeni n-a plecat mai elucidat.

Pe fundal se aude un Geoana care spune. "Bravo copii". Sa inceapa dezbaterile!

Vot usor la toti!

O problema cu care ne confruntam cu totii

2009-11-14T09:14:00.001-08:00

LOTR genius

2009-11-09T13:29:00.000-08:00

Baiatu' asta de la xkcd este un mic geniu in viata:

Invitatie

2009-11-02T06:15:00.000-08:00

Pentru toti cei ce citesc aceasta incercare de blog, in baza noilor informatii ce mi-au parvenit sunt pregatit sa anunt ca urmatoarea petrecere pe care o voi da, sa speram ca de Sf. Andrei, va avea ca tema gripa porcina si se va intitula "Party with the piggies". Dress code: carantina. Muzica: porcoasa. Bautura: cantitati porcesti. Decor: jeg aseptic.
Aceasta este o invitatie semi-oficiala pentru al carui RSVP se va lasa la comentarii.

Multumesc!

Update cand va fi cazul!

Cum ar zice o noua buna prietena "PAM PAM"

2009-11-02T05:38:00.000-08:00

Deci, nu stiu cum sa va spuna baiatu' dar in ultima vreme ma tot aflu in mijlocul evenimentelor. Cum probabil toata lumea stie :P, saptamana trecuta s-a desfasurat cea de-a 56a Conferinta Internationala a ELSA. Evenimentul a avut loc in Sinaia, in hotelul omonim; pentru ploiesteni acesta este hotelul de baza al balurilor de absolvire de liceu. Din motive de munca m-am prezentat la eveniment dupa vreo 4 zile, intr-o joi dupa-amiaza. Impreuna cu cei cu care am organizat un eveniment similar in toamna lui 2004, de data aceasta la hotel International tot din Sinaia, am stat la o vila din apropiere si am zis sa servim neaparat bal. Balul este o traditie in cadrul acestui eveniment, si de data aceasta a fost organizat intr-o locatie pe deplin indreptatita sa se numeasca sala de bal: Cazinoul Sinaia. Programul a fost dupa cum urmeaza: bauta, concert muzica camera, putin (!), bal, dans, bauta, fusion, somn. Si urmatoarea zi aproape la fel si ca sa vezi, cea care a urmat la fel. Detaliile sunt de prisos si voi lasa pozele sa vorbeasca despre asta. Insa, duminica, fix cand eram pe punctul de-a pleca sunt tras deoparte de maneca si mi se spune ca ar fi util daca as mai sede oleaca pe acolo. De ce? Pai cum de ce? Din cauza celor 16 cazuri de porcoasa diagnosticate in timpul evenimentului. Cum? poate te intrebi. Eh. Cand ai un eveniment plin de oameni mai bolnaviciosi decat de obicei intri la idei, chemi DSP-ul, ei fac analize si "puteti uita" cum ar zice un clasic in viata.

Asa ca imi iau eu soriciul in dinti si zic ca vreau si eu analize. Nu. De ce? Pai aveti simptome? N-am. Eh, atunci de aia. Luam doar la cei care au simptome. Buna treaba imi zic.

Ma invart pe acolo, pun o masca pe rat pentru orice eventualitate, mai dau cate un telefon si ajut fetele sa impacheteze. Este important de mentionat ca la aceasta ora toti participantii plecasera spre tarile lor de provenienta si jumatate din aceea lista continea si numele lor. Apare o ambulanta, impacheteaza niste fete in salopete albastre: moment de hlizeala, facut poze si amuzament. Lumea nu pare foarte ingrijorata. Incep sa se adune: managerii salii de sport unde fusese ultima petrecere, patronul cu angajatii pub-ului unde se tinuse petrecerea acum 3 zile, cei responsabili cu cazinoul. Apar ceva jurnalisti incognito. Turistii care inca erau cazati incet-incet isi iau talpasita. Ambulanta duce 4 fete la Matei Bals in Bucuresti. In cele din urma ma eliberez si eu si plec spre casa. In masina mi se descarca ambele telefoane. Mai bine zic. E ca in anul 2000 (+ masina). Liniste si pace.

Nici nu ajung bine acasa, bag aparatele la incarcat cand, avalansa de mesaje: Esti ok? Imi fac griji pentru tine. Te-am vazut la televizor. Ai porcina? si alte din astea amuzante. Cate se pot intampla in cateva ore imi zic. Cum de stiau toti? Toate jurnalele de stiri vuiau cu stiri alarmiste despre cel mai mare focar de infectie din Romania, de la Sinaia. 40 de persoane infectate, panica maxima, oras aproape pus sub carantina. Cam mare discrepanta, imi zic, intre ceea ce se intamplase si cum raportau astia. Apar intr-unul din materialele televizate, cu masca la gura, vorbind la telefon. Lumea e panicata. Zici ca sunt un agent guvernamental venit sa dea de cap acestei orori de proportii cosmice. Tot felul de scenarii s-ar putea face dupa aceasta intamplare. Nu vreau sa minimizez potentialul acestei probleme, dar sub nicio forma nu s-au petrecut lucrurile asa cum erau ele prezentate. Cel mai dezamagit am fost de Realitatea, o televiziune in care eu am incredere destul de mult, cand astazi, aveau trimis special in fata institutului Matei Bals, si raportau ca "toate cele 40 de persoane depistate pozitiv cu virusul AH1N1 se afla sub supraveghere la spital si sunt in afara oricarui pericol". Nimic mai neadevarat. Cei 40 erau vreo 4-5 si erau bine mersi acasa, intr-adevar avand gripa dar fara nicio supraveghere directa. Si nici asa rau nu se simteau.

Intre timp se pare ca au aparut si alte cazuri din partea romanilor participanti la eveniment, sunt izolati pe la casele lor si situatia pare a fi cat de cat sub control. Stirea a ajuns si in Olanda, Danemarca si alte tari cu participanti prezenti la eveniment. Este clar ca impactul potential este major dar trebuie sa ne mentinem calmul si sa tratam lucrurile cu luciditate.

Oricum multumesc tuturor care s-au interesat de starea mea si mentionez inca o data ca deocamdata nu prezint simptome, dar pentru orice eventualitate am decis sa stau cateva zile auto-izolat pentru a nu risca aiurea.

Insanatosire grabnica celor care sunt intr-adevar bolnavi! Multa sanatate la toti!

Radiografia unei zile istorice

2009-10-13T06:13:00.000-07:00

Astazi este o zi istorica. Pentru mine cel putin. Si poate pentru intreaga Romanie. Erau multe semne care anuntau o astfel de zi. Evenimentele anterioare prefigurau deznodamantul acestui marti 13. Perioada grea prin care am trecut trebuia sa se termine o data. De la inceputul acestui an se tot framanta intamplari peste intamplari. Miscari neasteptate, certuri pe toate planurile si doar cateva urme de speranta. Speranta unei zile mai bune. Si iata ca pentru mine marti 13 cred ca este accel inceput. Inceputul unei ere mai prospere. Totul a inceput la 6:27 cand m-am trezit gata de actiune. Zorii zilei de abia se iveau. Masinile din parcare, care de obicei lipsesc cu desavarsire pana plec eu, erau toate acolo. Data fiind situatia mea precarea precedenta nu mai aveam cablu si nici internet. Bine ca macar mai am ceva muzica pe calculator. Cateva miscari de inviorare, o cana de cafea pe care pana sa apuc s-o beau se racise si doua sandwich-uri semi bune si sunt gata de drum. La 8 am prima intalnire a zilei. Iesirea din cartier se dovedeste anevoioasa, ca de obicei. 200 de masini si 4 pietoni. Toata lumea e boier in ziua de azi. La volan doar fete somnoroase, plictisite, care rumega din cate o tigara lasata alene pe geamul masinii.
Prima oprire: posta romana. Din fericire s-au dus zilele odioase in care alergai prin 4 oficii pana sa gasesti un timbru. Urmatoarea oprire: clientul. Un neamt relativ simpatic dar putin crispat si care pune muuulte intrebari. Nu imi este in mod neaparat drag, dar imi da o paine. Trebuie sa ajung cu el pana in 0830 la structura din cadrul MAI care emite certificate de rezidenta. El propune taxiul. Eu propun metroul. O statie pana la Romana. Mie mi-e usor dar el se cazneste cu o valijoara plina de laptopuri, trasa peste gaurile din asfalt cu destul de multa greutate, in ciuda faptului ca omul e o masa de muschi. De cand l-am cunoscut m-am intrebat ce cauta in industria IT un tip care ar putea sa concureze pentru Mister Universe. Ajunsi la metrou imi dau seama ca mi-am facut calculele destul de prost si la ora aia intreaga rama era plina ochi. Ochi si maini si picioare si trupuri asudate. Imagineaza-ti cum e sa ai sute de oameni imbracati de toamna, toti intr-o temperatura de iulie dupa-amiaza. Noroc ca avem de mers doar o statie. O sa trec putin peste detalii si spun doar ca rezolv cu el si ma intorc la birou. Da. Rezolv chestii eu asa de felul meu.
Ajuns la birou sunt instiintat ca 1) Valeriu Stoica are o opinie conforma cu a mea, data in urma cu cateva zile in privinta unui pact comisoriu de grad IV;
2) se prea poate sa imi fac de-un drum la Barcelona la inceputul primaverii. Deja ziua se imbunataseste imi zic.
Mergand pe firul acestei zile mi se mai intampla urmatoarele lucruri: primesc un telefon de la ELSA, asociatie in care am activat timp de 4 ani si carora mi-am oferit ajutorul pentru organizarea unei conferinte mamut cu 300 de participanti, unde se pare ca voi fi prezent cu niste coffee-break-uri sponsorizate de subsemnatul, descopar o conserva de peste in frigider: tuna Rio Mare (preferata mea), dau peste un site genial care m-a amuzat mai toata ziua (www.graphjam.com), imi intra banii pe care ii aveam de luat de la clienti, port niste discutii foarte simpatice si inteligente via internet cu niste prietene, ma intalnesc cu un DJ care isi doreste foarte mult sa il ajut sa se promoveze in Bucuresti - reminescenta a vremurilor de jurnalist - merg la cursurile de master la care sunt inscris si ramane de vazut ce voi face pe seara. Planuri sunt.
Despre o asemenea zi este greu sa spui ca nu te marcheaza. Mai ales ca am ajuns la concluzia ca e cazul sa ma bucur si de lucrurile mici. Si sper sa pot spune ca a rasarit soarele si pe Calea mea - adica Calea Victoriei, desi afara ploua de 2 ore deja. Dar intr-un sens asa metaforic sunt vreo 35 de grade Celsius si o briza usoara.

Ah si da, astazi a picat Guvernul pentru prima data in 20 de ani de asa zisa democratie, in urma unei motiuni de cenzura care mi se pare cu cantec.

Pentru prietenul Marius

2009-10-13T03:52:00.000-07:00

see more Funny Graphs

Distractie de duminica dupa-amiaza

2009-10-04T12:50:00.000-07:00

D'ale avocaturii

2009-10-01T02:14:00.000-07:00

Desi este blogul unui avocat, prea putine postari au legatura cu acest subiect. Cred ca trebuie sa ma reprofilez. Dar astazi, astazi este o zi speciala. Am treaba la Registrul Comertului. Pentru cei mai norocosi dintre noi, care nu au avut de-a face cu aceasta institutie, o sa fac o mica prezentare. Registrul Comertului este o institutie aflata in subordinea Ministerului Justitiei care se ocupa de intreaga activitate de autorizare si modificare a societatilor comerciale cat si mai nou a persoanelor fizice autorizate. Din aceasta postura Registrul, denumit oficial O.N.R.C., are oficii in toate judetele tarii care fiecare se ocupa cu inmatricularea si mentiunile societatilor de pe raza respectivului judet. Aflandu-se in subordinea MJ la un anumit stadiu al procedurilor, trebuie sa ai de-a face si cu un judecator. Acesta trebuie sa semneze fiecare cerere in parte, lucru care se face intr-o asa numita sedinta de judecata, cu un caracter mai putin formal decat cele din instantele de judecata, dar care mai pastreaza anumite elemente de formalism. Din cauza asa zisului protest, in ultima luna judecatorii au refuzat sa ma solutioneze cererile, amanandu-le pe toate din luna septembrie pentru data de 01.10 asa cum a scris si presa. Doar la Bucuresti s-au adunat in jur de 8.000 de cereri.

Si dupa aceasta scurta prezentare intram in miezul problemei. Este 1 octombrie si eu ma indrept la Registru pentru a vedea ce e de facut cu un amarat de dosar pe care il am si eu de rezolvat. Cum aveam sa aflu la sosire, chiar era o chestie de toata jena, avand in vedere ca am vazut muuulti oameni cu peste 10 dosare. Dar deh, asa e cand esti avocat la inceput de drum... e bun si un dosar. Mi-am luat masuri de precautie: m-am inarmat cu laptop, modem, carti de citit, casti sa ascult muzica, orice era posibil ca sa fac cele 5-6 ore pe care credeam ca le voi avea de asteptat mai suportabile. Partial, temerile mele au fost justificate. Masina am parcat-o la 300 m distanta pentru ca nu erau locuri de parcare in zona, in jurul Registrului se invarteau sute de oameni. De la intrare te intampinau listele postate pe toti peretii. Mi s-a spus ca la etajul doi, unde sunt salile de judecata, este insuportabil. Atmosfera se anunta una super tensionata. Ajung la biroul de informatii si aflu sala, lista si pozitia dosarasului meu. Se suplinisera salile de judecata. Etajul doi aproape ca dadea pe afara. Temperatura de pe hol era similara cu cea dintr-o sera. La fel si umiditatea. In dreaptea mea o persoana era ocupata sa lesine. De vis mi-am zis. Imi fac cu greu drum spre sala mea de judecata si incep sa intreb oamenii: care-i treaba? se sta mult la un dosar? s-a semnat ceva pana acum? Dupa cateva minute de asteptari mi se spune ca ar fi mai bine sa intru in sala de judecata. Ma strecor inauntru si intreb pe o doamna care inca isi pastra calmul: numarul 107? Zambitoare imi spune ca lista mea, mai ales ca nu aveam probleme la dosar - am zis ca sunt un avocat la inceput de drum, dar asta nu inseamna ca sunt si unul prost, s-a semnat. Soc. Am ramas cum s-ar zice...prost. Am mai fost eu la Registru de-a lungul timpului, in niste zile normale de lucru si de obicei nu plecam mai devreme de 2-3 ore. Minim. Acum, in ceea ce probabil va ramane in istorie drept cea mai dubioasa zi de la ReCom, mi-am terminat treaba in 15 minute. Eram si inca sunt, putin bulversat. Eu care speram sa ma plang clientului ca prin ce trec eu, ca imi risc viata pentru bunastarea lui, stau acum linistit si beau o cafea, scriind acest post. Mda. Viata lucreazaz pe cai foarte misterioase.

Ad-uri controversate

2009-09-30T10:45:00.000-07:00

O noua serie de print-uri controversate au aparut in Chile, facand reclama la PS3. Un print il infatiseaza pe un gamer donandu-i inima Ioanei D'Arc si intr-un altul acelasi gamer face o transfuzie de sange generalului nazist Rommel. Daca la faza cu Ioana D'Arc nu sunt prea multe comentarii la cea cu nazistul inconjurat de asistente zombiste s-au nascut controverse.... ce parere aveti? E de bine, e de rau?

Astazi ma simt in forma...

2009-09-29T08:22:00.000-07:00

... ma simt in forma sa postez link-uri embeduite...

:))

2009-09-29T07:12:00.000-07:00

100 de virale in 4 minute

2009-09-29T06:21:00.001-07:00

6 cai reloaded

2009-09-29T05:49:00.001-07:00

Stiu ca fara un video care sa demonstreze aceasta intamplare este greu sa te amuzi asa cum am facut-o eu, dar vineri mi s-a intamplat ceva extrem de amuzant.
Eram acasa si un vecin ma roaga sa il ajut putin cu TV-ul pentru ca isi pierduse ceva canale. Acest vecin al meu este un tip pe la 50 si ceva de ani, paznic de noapte si de zi cateodata, un personaj relativ batut de soarta cu care cand eram mai mic eram tot timpul la cutite din cauza muzicii mele si pe care acum am ajuns sa il tolerez si chiar sa il inteleg. Dar ceea ce s-a intamplat vineri m-a determinat sa nu ii mai plang atata de mila si sa inteleg cu adevarat de ce este unde este.
Ajung in apartamentul omului, care este... nah ca un apartament de om singur la 50 si ceva de ani - adica foarte jegos. Ma strecor cu grija printre vrafurile de ziare adunate prin toate colturile casei, incerc sa nu ma ating de mai nimic dar de telecomanda tot nu pot sa scap. Mi se pune in brate o slinoasa telecomanda, din aceea cu butoanele lipicioase si plina de jeg printre taste si incep sa butonez. Omul nu avea pretentii prea mari: pierduse Taraf TV, Etno - cu ocazia asta am invatat si eu ca sunt doua chestii separate, Kanal D si cam atat. Televizorul in sine era un LG daramat cu un strat impresionant de mizerie pe ecran... era aproape mat.
Omul imi explica cum procedase pana atunci - intr-un mod total ineficient - si ma pun pe butonat. In 10 minute ii gasesc toate canalele dorite, le aranjez frumos si dau sa imi iau la revedere.
"Stai vecine, explica-mi si mie ce-ai facut ca sa fac si eu"
"Bine vecine. Uite, apesi pe meniu - butonul asta de aici - si pe urma selectezi Programare Manuala". (ne: din fericire televizorul avea meniu in romana)
"Asa. Am inteles. Dar uite...eu apasam pana acum pe butonul asta si aparea...asta". Imi arata un meniu pe ecran.
"Da vecine, dar nu e bine. Uite trebuie sa apesi aici in stanga pe Meniu. Scrie MENU pe el".
"Am inteles. Si pe urma?"
"Pe urma apesi pe butonul asta din dreapta. Si pe urma pe JOS. Selectezi Programare Manuala si pe urma apesi din nou pe JOS ca sa ajungi la Cautare. Cand esti la Cautare apesi din nou dreapta si daca apesi din nou Dreapta incepe sa caute".
"Gata. Cred ca am inteles vecine. Auzi, dar eu inainte apasam pe butonul asta si imi aparea un alt meniu."
"Da vecine. Nu mai face asa, fa cum iti spun eu si o sa mearga."
"Bine vecine, deci Meniu si pe urma Dreapta si pe urma... am uitat. Poti sa-mi mai spui o data?"
"Reiau: Meniu, DREAPTA, JOS, DREAPTA, JOS de patru ori si pe urma de doua ori DREAPTA".
"Aha. Cred ca am inteles. Lasa-ma sa incerc si eu." - ii dau telecomanda - "Asa. Deci Meniu si pe urma Dreapta si pe urma Jos si pe urma ...."
"Vecine da-mi o hartie ca iti scriu pe ea ce trebuie sa faci."
Notez pe bucata de hartie urmatoarea "schema":
MENIU
DREAPTA
JOS
DREAPTA
JOS x4
DREAPTA
DREAPTA.
"Aha. Am inteles. Deci Meniu, pe urma Dreapta Jos, pe urma...din nou Dreapta Jos?'
"Nu vecine, apasa matale pe Meniu, pe urma Dreapta si pe urma JOS"
"Bine. Mai intai Meniu si pe urma Dreapta JOS"
"NU! Doar Dreapta. Pe urma JOS."
"AHA. Deci Dreapta Jos."
"Nu. Dreapta vezi ca e scris pe un rand si Jos pe altul. Mai intai dreapta si pe urma Jos."
"Pai ambele butoane sunt Dreapta Jos."
"Cum???"
"Pai ambele sunt mai jos si la dreapta fata de Meniu."
"Vecine, nu te raporta la meniu. Citeste pe rand. Mai intai pe ala din dreapta si pe urma pe ala de mai jos. Vezi? Sunt ca o busola. Vrei sa scriu Nord, Sud, Est, Vest?"
"Nu. Am inteles. Mai intai Meniu, pe urma Dreapta Jos si pe urma din nou Dreapta Jos."
"Bine vecine, atunci de doua ori Dreapta Jos. Hai ca trebuie sa plec ca mi se arde mancarea" - minciuna.
"Mai stai 2 secunde. Cred ca am inteles."
"Bine"
"Deci Meniu, Dreapta Jos, Dreapta Jos asta si pe urma Dreapta din nou si Jos ics patru. Cum adica?"
"Adica apesi de 4 ori pe jos."
"Am inteles. Si pe urma Dreapta Dreapta. Gata vecine. Multumesc. Ca deh, daca nu ma pricep la calculatoare. Si in seara asta e meci. Dar stii ca maine ma trezesc la 4, ma mai intorc peste o zi. Vai ce serviciu am si eu. Si ti-am zis ca vroiam si eu sa fac Dreptul. Puteam sa fiu avocat ca tine, vecine. Dar daca mi-a facut-o sor-mea. Ti-am zis?" - imi mai povestise doar de vreo 100 de ori - "A fugit in Germania pe vremea lu' impuscatu' si nu m-au mai lasat la facultate. Dar Dreptul vroiam sa fac si eu. Ia sa mai incerc o data". Incepe sa butoneze... evident gresit.
"Asa e vecine. Hai ca trebuie sa ma intorc si eu. Sanatate!" Si am plecat in cele din urma.

Yann Tiersen

2009-09-21T05:33:00.000-07:00

Departe de a fi un Feeder wannabe trebuie sa spun ca Yann Tiersen revine - desi, sincer eu nu stiam ca a mai fost- in Romania pe data de 4 (patru) noiembrie 2009. Mai exact intr-o miercuri seara, la ora 20:00 la Sala Palatului. Daca nu stii cine este Yann Tiersen, iti zice baiatu'
Dar iti zice printr-un clip:

Am sa mai spun ca este un compozitor francez extrem de talentat, interpreteaza la nenumarate instrumente, a facut coloana sonora a filmului Destinul Fabulos al lui Amelie Poulain si cred ca cel mai important e sa urmaresti clipul.

Din ciclul ce fac oamenii la munca

2009-09-08T14:08:00.000-07:00

Din ciclul "Viziuni alternative"

2009-08-28T07:42:00.001-07:00

Din categoria WTF mate?

2009-08-28T07:37:00.001-07:00

Reactii concert Madonna

2009-08-27T17:34:00.000-07:00

Ca tot nu m-am abtinut sa scriu si eu pe tema concertului, se pare ca valurile produse de concertul Madonnei de la Bucuresti se resimt destul de departe: prima pagina a Yahoo! titreaza ca artista a fost huiduita la Bucuresti. Articolul este o preluare AP si pentru a duce mai departe obtuzitatea si lipsa capacitatii de intelegere a problemei adevarate, parca ii stigmatizeaza pe huiduitori, catalogandu-i drept rasisti - nu se spune explicit, dar din tonul articolului cu siguranta noi, cei care suferim zi de zi din cauza tiganilor suntem omul negru.

http://omg.yahoo.com/news/madonna-booed-in-bucharest-for-defending-gypsies/26947?nc

A venit si Madonna

2009-08-27T05:15:00.001-07:00

Mi se pare foarte simpatic ca am ajuns la un nivel de civilizatie si tehnologizare la care dupa un eveniment de o anumita importanta toata lumea isi da cu parerea pe diverse retele de socializare, pe blog-uri, samd. In esenta mi se pare un lucru foarte bun. Diseminarea informatiei si a opiniei a atins niste cote neasteptate si in momentul de fata cu usurinta poti gasi grupuri de oameni care sa iti sustina ideea, indiferent de natura ei.

Asa a fost si dupa concertul Madonna. Pana la urma este interesant de urmarit opiniile pe care le-a starnit acest concert. Daca ar fi fost unul linear de la care toata lumea sa plece multumita, nu s-ar mai fi starnit atatea discutii astazi, 27.08.09. Blogosfera este plina de articole de opinie, comentarii nenumarate, filmulete si poze. De departe cel mai controversat moment al concertului, care a avut multe puncte slabe, unanim subliniate de participanti, a fost acela al discursului despre toleranta. Nu o sa intru in detalii despre continutul sau pentru ca de pe acum toata lumea a auzit de el. Nici nu o sa imi exprim opinia. Bine am sa spun 2 cuvinte pentru ca nu ma pot abtine: o mare balacareala. A pune tiganii si homosexualii in aceeasi oala este o prostie. De subliniat ca pe tigani publicul i-a huiduit, in vreme ce la homosexuali n-am auzit decat vreo 2 tipete dezaprobante. Mai surprinzator este ca am mai auzit aceasta opinie idilica cu privire la tigani din partea strainilor. Se pare ca ei, de acolo din turnul lor de fildes vestic, au impresia ca tiganii astia sunt niste fiinte boeme, pline de calitati, care duc o viata nomada, traiesc dupa regulile lor si in general nu se conformeaza principiilor civilizatiei moderne si ale conformismului, un motiv romantic si in acelasi timp visat de catre roboteii vestici. Privite asa, si daca ar fi si adevarate, lucrurile ar sta intr-adevar altfel. Cine suntem noi sa ii obligam pe sarmanii tigani sa se civilizeze cu forta, sa le impunem anumite standarde de parca am fi niste... colonisti britanici prin India. Ah dar stai putin, unde locuieste Madonna acum? Ah, Marea Britanie. "Do you have a flag?" imi vine in minte.

Tot in aceasta nota, am vazut prin luna iulie a acestei veri un grup de turisti americani ce stateau la un restaurant in centrul Bucurestiului si faceau parte din grupul intitulat "Party with the gypsies". Deci e clar ca in mediul lor exista o fascinatie fata de aceasta minoritate. Daca ar fi dupa mine eu i-as fi dus in Ferentari sa se distreze la o petrecere cu "bilute", blocuri fara ferestre si fecale pe oriunde calci. Sa vezi atunci distractie, cand pleci cum ar zice BUG Mafia "in P**a goala".

Daca ar fi sa fiu carcaotas as intreba cate adaposturi pentru tiganii persecutati a construit Madonna, cati bani a donat satelor de tigani din Romania, cati copii a ajutat sa mearga la scoala in Romania si asa mai departe.

Oricum ce mi s-a parut mai interesant este ca printre cei ce au postat opinii, sunt multi care ii sustineau punctul de vedere. Si aici nu mai inteleg. Daca inteleg ca o mega artista ferecata in propria ei lume magica are o opinie total in contradictie cu realitatea cotidiana, nu pot sa inteleg cum un roman ar putea sa fie de acord cu o asemenea atitudine in masura in care faradelegile tiganilor ne afecteaza zilnic. De la bisnitarii in "mertzane" de 100.000 EUR si pana la pirandele cu nspemii de plozi care te fac la buzunare prin RATB. Sunt realitati de care ne-am lovit cu totii si mi-as dori sa aflu si eu cum si de ce ar trebui sa fiu tolerant cu aceste fiinte necivilizate si care nu au in plan sa se civilizeze vreodata. Nu am sa folosesc un limbaj mai "de cartier", dar tare imi vine. Acum pe bune, astept opinii. Ar trebui tolerati tiganii? Mi-as dori sa vad argumente pro. Mie nu imi vine niciunul in minte.

2009-08-24T08:34:00.000-07:00

Hey. Sunt pe drumuri de vreo 35 de ore. Mai am inca 2 pana acasa. La plecarea mea, acum 3 saptamani, scriam primele randuri din avionul spre Londra. Acum le scriu in avionul dinspre Londra. Intre 28 iulie si 23 august am trait cea mai bogata experienta din viata mea. Poate nu a fost atat de revelatoare ca cea de anul trecut, cand am petrecut 17 zile la Cluj, dar cu siguranta a abundat in noutati, atat la nivel de experiente cat si de locuri si senzatii. Cel mai bine am procedat ca am scris aici cate ceva din ce mi s-a intamplat. Altminteri mi-ar fi fost imposibil sa detaliez fiecare zi in parte. Cred ca ar trebui sa dau cateva cifre pentru a intelege mai bine calatoria: peste 30.000 de km parcursi cu avionul. 9 avioane schimbate. 5 hoteluri. 23 de nopti. In jur de 2.000 de fotografii. Peste 60 de ore de zboruri si asteptari prin aeroport. De bani si nervi consumati nu mai vorbesc. Ceea ce imi este clar insa, este ca aceasta calatorie mi-a deschis si mai mult ochii. Am observat si intrat in contact cu civilizatii si culturi destul de diferite de a noastra, am intalnit oameni cu mentatlitati, religii, cultura si educatie pe care noi in parte nu le intelegem. Acum lumea imi pare ceva mai mica, mai accesibila si ma consider putin mai invatat si poate si mai intelept. De saptamana viitoare ma intorc la munca, cu forte proaspete si idei noi. Sper sa am o toamna si un sfarsit de an fructoase si satisfacatoare. Asteptarile sunt mari si sper sa le pot atinge, poate chiar sa le depasesc. Pana acum 2009 a fost o adevarata nebunie. A depasit cu mult si cele mai salbatice asteptari. Sa vedem cum se va incheia. Pana atunci intelepciune, rabdare si spor in toate.

Si acum la final, inca niste poze...
...pentru iubitorii de rainforest

...pentru iubitorii de warung-uri...

...pentru iubitorii de temple cu maimute (Batu caves)...

...pentru iubitorii de petronas...

Carte de vacanta

2009-08-24T08:24:00.000-07:00

Am avut inspiratia sa cumpar o carte pe care s-o citesc pe drum. Cartea ce mi-a atras atentia a fost un Grisham din 2009, ultimul sau bestseller numit The Associate. Am citit-o oarecum pe nerasuflate in vreo 3 zile. Cel mai mult m-au amuzat micile similitudini cu propria mea experienta. Este povestea unui tanar de 25 de ani, absolvent de Yale, cu tatal avocat, ce alege sa se inroleze cu o mare firma de avocatura, cu o practica mult diferita de cea a tatalui sau. Asemanarile sunt pe alocuri fortate, pentru ca eu nu sunt nici absolvent de Yale, nici din cale afara de destept, si mai sunt cateva deosebiri. Oricum este foarte amuzant felul in care Grisham ilustreaza viata de avocat de business intr-o mare corporatie. Reliefeaza elemente care sunt intalnite si la firmele romanesti, desi in mod vadit la o scara mai mica. Cele mai savuroase aspecte sunt cele referitoare la “billuitul” clientilor si munca depusa de asociatii din primul an. Daca ai idee despre ce se intampla pe la noi, atunci cartea te va amuza din cale afara. Daca nu ai idee despre ce se intampla si in avocatura romaneasca atunci merita sa o citesti pentru a-ti face o idee cam cum se fac averi. Povestea cartii in sine nu m-a dat pe spate, firul narativ fiind intreprut cu mai multe povesti care in opinia mea au ramas in aer si au servit doar pentru a mai umple cateva pagini. Am citit carti de Grisham cu mult mai bune decat aceasta, dar de niciuna nu m-am simtit asa aproape ca de aceasta. Nu imi dau seama daca se gaseste si in Romania inca, dar daca va aparea merita rasfoita un pic.

Kuala Lumpur - ultima oprire

2009-08-19T18:36:00.001-07:00

De fapt e pen-ultima oprire, in Londra mai petrecand inca o noapte. Impropriu spus Londra, pentru ca voi matura holurile aeroportului din Luton. Dar sa revenim la Kuala Lumpur affectionately called KL. Ma aflu acum in cea de-a 3a zi de KL. Am fost cazati la hotelul Novotel unde ni s-a dat o camera MULT mai buna decat cea pentru care platisem, la etajul 27 cu vedere directa spre Petronas Towers. Mda, ma simt c-an filme sincer.

O chestie simpatica au facut la baie: au spart zidul dintre baie si camera si au montat o fereastra imensa, astfel incat daca stai in cada sau faci dus poti vedea panorama, cu cele 2 turnuri. In fapt se vede doar unul, dar e bun si ala.

(ca o mica paranteza, am pus asa multe poze cu turnurile astea, pentru ca in rest nu prea ai ce fotografia)

Sa zic acum despre oras. In primul rand au infrastructura foarte buna. Autostrazi peste autostrazi, de la aeroport si pana in oras, situat la 73km distanta sau 73KM de KL. Noi stam in ceea ce ei numesc KLCC - Kuala Lumpur City Center. Adica districtul financiar, comercial, hotelier samd al orasului. Aici e plin de zgarie-nori dintre care se detaseeaza de departe Petronas Towers. In partea asta de oras totul e bine si frumos, cu trotuare, semafoare, pasarele, monorail si alte asemenea facilitati ce fac viata civilizata. Din cate am inteles, in afara acestui district, lucrurile se schimba dramatic. Urmeaza sa vad astazi ce si cum. Pana in momentul de fata n-am fost decat prin imprejurimi, la Petronas, la Suria Mall, in KL Tower - 4th tallest communications tower in the world!!! :)))

Nu prea sunt multe chestii de facut in acest oras. Arata bine el asa la prima vedere, dar am impresia ca daca il iei la puricat nu e mare lucru de capul lui. Desi sunt musulmani nu prea am vazut semne de musulmanism pe strazi. E misto aici ca moneda nationala, ringgit-ul, are o valoare apropiata de cea a leului, fiind cu vreo 15% mai slaba, astfel incat preturile pot fi relativ usor comparate. Eu zic ca sunt la fel ca la noi. Mancarea e mult mai ieftina. Alcoolul e scump. La fel si tigarile. Revenind la mancare, partea frumoasa este ca poti gasi aici cam toate tipurile de bucatarie din lume. Ieri am mancat sushi de pe conveyor belt, a long time dream.

Acum ca am facut aceste calatorii si mi-am mai deschis ochii e clar ca o sa ma intorc si mai revoltat. N-or fi tarile astea cele mai smechere - cu exceptia Singapore - dar cu siguranta ne dau clasa. Nu am sa intru in detalii, dar e clar ca noi nu ne vom ridica din mocirla asta in care ne aflam prea curand din cauza jegurilor umane care ne conduc. Asta ne e soarta, dar destul cu plansul de mila si sa privim catre viitor caci ne asteapta o toamna plina, sper eu si deja voi pune faimoasa intrebare: Dar de Revelion ce facem?

Bali - restul de zile 8 through 15

2009-08-17T13:32:00.000-07:00

Hello again.
Stiu, stiu... dar chiar n-am mai avut bani de dat pe net. Bine ca o ardem in hoteluri de 4 si 5 stele dar nu are niciunul net gratuit. In fine, acum ma relaxez pe un fotoliu din lobby-ul Novotelului din Kuala Lumpur. Este 4.30. Sunt rupt de somn si mai trebuie sa stau pe aici inca vreo 6-7 ore. Noroc cu netul asta. Ideea e ca in ultimele 5 zile am schimbat hotelul. Ne-am mutat la nord de Kuta la Grand Balisani Suites. Destul de retras dar si frumos, departe de muzica zgomotoasa si vanzatorii stresanti din Kuta si Legian. Dar stai sa mai zic de ultimele zile din Sanur.

A fost balul, motivul pentru care eu am carat vreo 5 kg in plus in bagaj. Nu stiu daca a meritat, dar macar am scos niste poze dragute :)). Ah si am jucat golf.

In rest same ol': m-am plimbat in lanul de orez - in cele din urma, am fost la plaja si din astea. La terminarea congresului am cam mers pe burta: am parasit incinta fara prea mare tam-tam. Urmatoarea destinatie: Balisani Suites.

Aceasta locatie arata intr-adevar de poveste: camere imense, paturi cu baldachin, bai cat garsoniera mea.

Situat exact pe plaja, cu o piscina frumoasa si multa verdeata, arata exact ca locurile din brosurile turistice. Din pacate lucrurile care nu se vad in poze il cam strica.

Dar inainte sa ajung la asta sa ma dau putin mare: am facut scuba diving. Pe bune. In ocean. La o epava. Si am vazut majoritatea pestilor din finding nemo pe bune. A fost efectiv fascinant. Nu e foarte usor si trebuie sa ai stapanire de sine, dar este o experienta memorabila.

In rest am iesit la ceva petreceri in Kuta, joi noaptea cu cei de la congres care mai ramasesera in Bali, sambata noaptea iar in Kuta iar duminica la petrecerea cu Ian Pooley. Au dreptate oamenii: in Romania distractia la petreceri e mai smechera. Oricum pentru cei care se mai intreaba, turismul sexual in Kuta este in floare, de la fete chiar dragute pana la travestiti si transexuali. De toate pentru toti. Nu si pentru mine insa :)).

Well dupa cum ziceam acum sunt in KL si astept sa vad ce mai aduce nou si aceasta sedere. Din cate imi dau seama sunt in centrul orasului, cu turnurile Petronas prin preajma. Mi-e somn de mor dar nu am ce face. Cu netul asta pe care il am acum e clar ca voi putea intra mai des, asa ca ne vedem pe aici. Astept comentarii, opinii si intrebari. Cheers

Bali - ziua 6&7

2009-08-10T23:53:00.000-07:00

Hehe. Ma simt dator sa va tin la curent cu ce-am mai facut. Uite ca am ajuns si la jumatatea plecarii. Stiu ca suna dubios, dar este de abia jumatate. Congresul se termina in curand, dar noi mai stam inca 10 zile. 5 in Bali si 5 in KL – Kuala Lumpur. Dar pana sa povestesc de viitor, sa zic ce-am mai facut. In primul rand poate o sa ti se para interesant sa afli ca pana acum nu am pierdut nicio noapte in vreun club. Si nici de baut prea mult nu s-a pus problema. Pentru multi asta ar putea fi un deal breaker. Adica sa te duci la mare, intr-un paradis tropical si sa nu iti bei mintile? Uite ca se poate. Ba chiar e placut. Prefer sa imi petrec zilele explorand si facand excursii decat sa pierd noptile prin cluburi. Si excursii is what I did. Cel putin ultimele 2 zile au fost destul de intense. Pe 9 aug, sincer nu prea mai stiu cum e cu zilele saptamanii, am plecat – pentru prima data cu totii – intr-o excursie de-o zi. Prima oprire a fost la ruinele cetatii Mengwi. Oricum e funny. Ca la astia o cetate nu are sub nicio forma infatisarea cu care suntem noi obisnuiti: ziduri groase, creneluri, porti masive samd. Nu. Aici totul e in aer liber. Strajuit din cand in cand de-un moat artificial. Nu prea exista acoperisuri in cultura balineza. De altfe nu prea exista spatii inchise. Templele toate sunt niste piramide cu 3,5,7,9 sau11 niveluri, la baza carora se depun ofrandele. Fiind hindusi, sunt politeisti si asa ca au temple pentru o multitudine de deitati. Trebuie sa recunosc insa ca imi place religia lor. E sanatoasa. La ei totul se imparte intre bine si rau. Sunt constienti ca in fiecare om exista rau pe care trebuie sa inveti sa il controlezi. De asemenea respectul pentru natura este foarte ridicat, desi sincer pe strazi n-ai zice. Oricum este sanatos atat fizic cat si psihic ceea ce cred ei.

Dupa Mengwi, care sincer arata mai bine in poze decat in realitate, am urcat pana la munte, la un alt... templu. Asta e templul care apare in mai toate pliantele turistice: 11 etaje, asezat pe apa. Este frumos. Ne-am dat cu barca pe lacul respectiv, am papat ceva si am plecat catre urmatorul obiectiv, ceva ce eu imi doream sa vad de mult: maimutele sacre. Exista in Bali mai multe temple care adapostesc hoarde de maimute sacre, care sub acest scut al sfinteniei sunt niste profitoare. Eu abia asteptam sa le vad. Si asa am ajuns la unul dintre aceste locasuri unde am fost intampinati de vreo 600 de astfel de creaturi. Bonus au fost liliecii, care mie mi se par niste scumpi.

Ultima oprire a zilei a fost templul Tanah Lot, situat pe o stanca, de data asta in mare. Asta e un Cafe del Mar al Bali-ului, unde toata lumea se aduna sa vada apusul. Lasand la o parte numarul enervant de mare de turisti, e chiar frumos.
Seara, adica pe la 7 si ceva ne-am intors la hotel si am mai iesit la un cico pe plaja. Daca te tii departe de alcool aici poti sa bei rauri de chestii fara sa simti vreo subtiere a portofelului. Daca in schimb treci maxim la bere, banii se vor duce FOARTE repede. Alcoolul este exorbitant aici. Mai scump ca in Romania cu siguranta. Sau cel putin la fel de scump, in conditiile in care oamenii astia sunt mult mai saraci. Cel putin asa cred. Totusi fiecare are cel putin un scuter. In fine.

Pe 10 august am tint-o mai chill asa. Am mai cumparat tus pentru stampila, care vreau sa zic ca face minuni. Am folosit-o la petreceri de mai multe ori si a functionat perfect. Cea mai buna idee a acestei vacante. Unii dintre cei cu care sunt au fost foarte sceptici la inceput, dar cand au vazut ca functioneaza ... s-au dat pe brazda. Pentru unii a fost prima data cand comiteau o “ilegalitate”. Eu pe de alta parte ma simt foarte multumit. Ei pun conditii tampite, eu vin cu solutii pe masura. Mai ramane un singur test: balul de maine, unde prezentam cartelele completate.

Seara am fugit cu Irinuka, pentru some alone time. Am fost la un alt templu, pe stanci, la apus, care de data asta avea si maimute: experienta completa – Uluwatu ii zice. Tot la fel de multa lume insa. A fost foarte frumos.

Pe urma am luat cina pe plaja la Jimbaran, unde pozele zic mai mult decat cuvintele mele. Ne-am ales pestele proaspat dintr-o lada, care pe urma a fost preparat pe gratar cu carbuni si servit cu orez, legume, sosuri si o sticla de vin. Cand aniversezi un an de relatie ma gandesc ca merita.

La final am mers la petrecerea organizata de congresiti, la Planet Hollywood. Esec total. Asa ca am baut o bere si am plecat acasa.

Astazi, 11 aug iar stam chill. Probabil ca diseara vom merge la ceva club. Deocamdata o ard la piscina si scriu aceste randuri. Keep in touch. Ah si tot ieri am luat prima lectie de scuba diving din viata mea. In piscina hotelului. A fost foarte stresant la inceput dar sper sa ma obisnuiesc, pentru ca as vrea sa merg in ocean unde sunt recifuri si foarte multi pesti misto.

Bali - zilele urmatoare

2009-08-08T19:20:00.000-07:00

Vreau sa incep prin a-mi cere scuze. Ca nu am mai scris. Ce-i drept nici nu am scuze. Asa ca am nevoie de cateva. Intre timp am intreprins si prima excursie prin muntii balinezi. Am vazut ceva temple, am urcat pe varful unui vulcan, am vazut munti de lava intarita. Asta asa in cateva cuvinte. Astazi nu am facut mare lucru. Am fost putin la plaja si dupa-amiaza am fost in ceva aventura balineza. Organizata de congres. Locatia a fost frumoasa, dar restul a lasat de dorit. Mai ales mancarea. M-am cam saturat de aceleasi feluri de mancare de o saptamana deja. Nici acum nu stiu cum se numesc, doar stiu ca toate au orez. In rest, din ce am mai observat pe aici: localnicii pot fi destul de stresanti, un stres care se trage din saracia in care se cam scalda. Intr-adevar poti obtine deal-uri foarte bune daca te tocmesti cu ei. La greu. Am obtinut pana la 30% din pretul initial la unele chestii. Traficul aici este infernal. Sunt sute de scutere, tot timpul, peste tot. Cu toate astea nu am vazut niciodata accidente si nici claxoane nu se prea aud. Se conduce intelegator, pe baza de primul venit primul servit. Drumurile sunt bune. Asfaltate toate. Nu exista tractiune animala pe nicaieri. In concluzie, desi au o limba destul de primitiva, desi sunt inca legati de traditii ancestrale care nu le permit sa isi paraseasca satele de origine, desi nu sunt educati, au totusi un stil de viata mai sanatos si mai corect fata de ei si fata de natura, sunt atasati de cultura lor foarte mult si din multe puncte de vedere sunt mai buni decat taranii nostri. Si ii ajuta si infrastructura cat de cat.

Daca ati observat, de acum incep poze cu temple. Si or sa mai tot fie. Nu de alta, dar temple au din abundenta pe aici. Asa ca pozez si eu ce prind. Sper sa va placa pozele. Asa ca alte aspecte nu m-am imbolnavit inca de nimic, nu cheltui foarte multi bani pentru ca totul e foarte ieftin, cu oamenii cu care sunt nu prea reusesc sa ma pun de acord cu excursiile si pana cand o facem totusi dureaza foarte mult.

In alta ordine de idei, week-end-ul viitor vor fi petreceri cu Ian Pooley, Jazzanova si Dennis Ferrer. Bogdane, daca citesti aceste randuri ia repede un avion si vino incoace. Sper sa le pot prinde pe toate ca eu zic ca merita. Si acum, poze:

Bali - day 2

2009-08-08T19:15:00.000-07:00

Cred ca mai am de facut niste precizari din ziua de marti, 4 august. In primul rand am vrut sa mergem la plaja, cu o masinuta pusa special la dispozitie de catre hotel. Am ajuns acolo dupa 15 min si am fost total dezamagiti. Aici mareea este atat de puternica, incat dupa ora 12, apa se retrage aproximativ 200m. Ceea ce am vazut era o intindere mlastinoasa, acoperita cu alge de diferite dimensiuni si culori si... cam atat. Valurile se spargeau in departare iar fetele s-au aratat foarte dezamagite. Sincer nici eu nu eram prea impresionat. Ne-am intors la hotel pe plaja, unde am descoperit nenumarate hoteluri, resorturi, care mai de care mai frumoase si restaurante si barulete pe plaja. Din pacate pentru mine, printre cei cu care ma aflu in aceasta calatorie nu sunt prea multi doritori de suculete si cafelutze :)).

In prima seara cu adevarat, am fost dusi la ceva Art Center in Denpasar, capitala Bali-ului. Eh capitala e un fel de-a spune. E un orasel putin mai mare. Aici a fost seara multi-culturala, sau international night cum ii zic IPSF-erii. Nimic special. Doar cateva poze pe care le-am facut printre temple si alte clardiri. Sunt mai sus.

In ziua urmatoare, miercuri, 5 august – La Multi Ani Marius! - am zis ca nu merge la ateliere de lucru – eu oricum nu intentionez sa mai merg la vreunul – asa ca l-am luat pe Robert si am mers in Kuta – probabil cea mai cunoscuta statiune din Bali. Ea este foarte cunoscuta datorita surf-ului. Un sport foarte putin practicat la noi in tara, dar care are milioane de adepti in alte parti. Eh, o mare parte dintre acesti adepti se aduna in Kuta. Aici a fost si bomba din 2002, care a killarit 202 oameni – usor ironic. Exista un monument ridicat in acel loc si sincer, e cam dubios. Poze cu cei decedati sunt puse pe peretii cladirilor si pe o placa comemorativa sunt mentionati toti cei 202. Foarte trist.
Pe urma am ajuns pe plaja, care intr-adevar e alta mancare de peste. Lunga, nu foarte lata, dar plina de oameni, palmieri si alta vegetatie, vanzatori de suc si bere, maseuze, inghetata, arcuri si placi de surf. Este fascinant, dar ma gandesc ca cel mai mult pentru un vestic care n-a mai vazut asa ceva. Eu ma simteam putin ca acasa. Cu baia e mai dificil. Apa nu este foarte adanca, dar.... e destul de sarata, e plina de nisip si sunt valuri foarte mari. Tot timpul. De fapt aceste valuri au facut plaja Kuta faimoasa. Apa e plina de surferi care invata si cad de cele mai multe ori. Poate fi o experienta daca iti plac valurile puternice, dar altminteri nu e pentru toata lumea.
Am stat aici pana spre seara, cand toata lumea se aduna pe plaja sa vada apusul. Cred ca mai impresionant e numarul de turisti adunati pe plaja – mult mai mare decat cel de la Cafe del Mar din Ibiza – decat apusul propriu-zis. Acesta este.... normal. Sincer, apusuri mult mai frumoase am vazut la Ploiesti, din cauza atmosferei poluate.

Aseara nu am mai fost la evenimentele organizate de congresiti. Si bine am facut. Nu s-a intamplat nimic special.
In schimb m-am tot interesat de ce se poate face pe aici. Si nu e de colo. Sper doar sa am timp. Si cu cine. S-ar putea sa ma duc singur. Insula nu pune probleme, oamenii fiind prietenosi la tot pasul. Daca nu e de bomba nu prea are ce sa ti sa se intample. Doar sa nu dea un scuterist nebun peste tine. Si sunt sanse, pentru ca sunt efectiv peste tot. Astazi ma voi decide ce si cum fac. De principiu vreau sa urc in munti, sa vad plantatiile de orez, cafea si alte plante mai rare pe la noi, padurile tropicale intesate cu maimute si vulpi zburatoare, vulcanii si ar mai fi... dar vreau sa va arat daca ajung si fac poze. Cam atat pentru acum si revin cu poze si povestiri noi. Oricum imi dau seama ca daca nu scriu aici nu apuc sa povestesc altminteri pentru ca se intampla atatea chestii incat nu as putea sa le cuprind intr-o singura povestire. Si mai mult de atat, ma scuteste sa povestesc acelasi lucru de 10 ori :P
Have fun care pe unde sunteti/va duceti!

Bali - la inceput de poveste

2009-08-05T18:35:00.000-07:00

Ultimele poze din Singapore: - trecem la Bali imediat :P

Bali, Indonezia – Day 1.

Saptamana aceasta a inceput promitator. Mic dejun la hotel, baie la piscina si drum rapid catre aeroport. De data aceasta nu mai zburam cu Qatar Air. Pentru urmatoarele 45 min, Silk Air ne va fi gazda. Si sincer a fost o gazda proasta. Avionul a intarziat, ni s-a spus ca nu se pot transfera bagajele direct catre urmatorul zbor si asa a inceput aventura malaeziana. Aeroportul din Kuala Lumpur, affectionately called KL, asta sau din ratiuni de rapiditate, este mare, cam ca toate astea din Asia. Coboara din avion, alearga catre bagaje. Bagajele sosesc in celalalt terminal. Ia trenul catre terminalul principal al aeroportului, treci prin filtrul de gripa porcina, roaga-te de imigratie sa te ia inainte cardului maaaare de turisti, alearga catre biroul Qatar Airways ca sa te plangi la omuleti. In toata treaba asta norocul a fost ca am facut in prealabil on-line check-in. Bagajele nu mai putea fi duse la cala. Am intrat si iesit din Malaezia in vreo 20 min. Fascinant. Controlul de securitate a fost super sumar, am trecut cu lichide prin toate porticurile, in cantitati considerabile. Dupa ce-am luat trenul inapoi catre terminalul initial, dupa ce am alergat pana la poarta de imbarcare, dupa tot stresul, la boarding observam ca avionul intarzie. A fost un moment tensionat dar si amuzant. Urmatoarele 2 ore si jumatate le-am petrecut iar cu QA si la sase si jumatate eram in Bali. Unde era... noapte. Se pare ca si curbura asta a Pamantului are rolul ei. Ah, cu viza n-a fost niciun fel de problema. Am luat-o imediat. La iesire observam ca: e mult mai racoare, bate vantulul, e mai murdar, e destul de comercial. Nu vreau sa ma antepronunt, dar se prea poate ca insula asta sa se fi stricat cam de tot. Pe drumul spre hotel vad reclame cu Gucci, Planet Hollywood, Mc, KFC, Sander van Doorn. Ma simteam putin ca in Ibiza. Foarte comercial, cu ceva influente locale. Hotelul este intr-adevar foarte frumos, desi obosit. Se vede ca au trecut muulte hoarde de turisti pe aici. Ai tot ce-ti trebuie, dar sunt destul de uzate toate cele. S-ar putea ca in poze totusi sa dea bine. Organizatorii s-au descurcat foarte bine cu inregistrarea participantilor. Am fost placut impresionat. Bine ca au si ei aberatiile lor, dar au sarit la cap. Teoretic nu pot sa stau cu Irina, practic stau. Camera e OK. Maricica. Din cate am vazut preturile sunt decente. Imi pare ca m-am intors in Romania de dinainte de denominare. Iar voi fi milionar. Acum sunt la un atelier de lucru. Probabil unul din putinele la care ma voi duce probabil. Sunt prea mult de vazut aici pentru a sta intr-o sala de work-shop. Si trebuie sa ma grabesc, mai am de stat doar 15 zile :)). Marea e aproape. Am fost aseara. Nu imi dau seama cum este ea exact. Faza cu ofrandele e pe bune. Pe unde mergi trebuie sa ai grija sa nu calci in strachinile localnicilor pline cu flori, mancare si betisoare parfumate.

Bali nocturn:

Misc:

Day 3 - still Singapore

2009-08-01T23:10:00.000-07:00

Banuiesc ca vrei sa stii ce-am mai facut. Ei bine, iti povestesc. Pai acum este duminica dupa-amiaza in Singa si mi-am rezervat un moment de respiro pentru a mai impartasi chestii. Asta e hotelul:

Cand a venit seara am facut baie in piscina. Am fost oarecum fascinat de locatie. Foarte misto. Fac o poza in seara asta sa arat. Pe urma am iesit la un mall din apropiere si am papat chestii de-ale lor. E oarecum complicat sa explic, dar mi-a placut - cel putin ideea. Mai bine arat:

Vineri noapte nu am rezistat si am plecat in oras, insotit de un localnic, membru IPSF. Foarte dragut m-a dus prin toate locurile misto de noapte. Hmm... e exact ca-n filme: cladiri inalte, lumini multe, trafic pe strazi, reclame. Cred ca cel mai bine o ilustreza niste poze. Oricum, desi lume multa, foarte cuminte. Tinerii de aici sunt educati intr-un stil cu totul aparte. Nu le au cu bautura, nu le au cu fumatul, nu le au cu drogurile... probabil si pentru ca pedeapsa e moartea. Ah si ca o particularitete simpatica... guma de mestecat e interzisa prin lege. Asa ca baietii o ard pe malul apei, in cerc, beau cola si joaca carti. E destul de ciudat. Si sanatos ma gandesc. Partea cea mai dubioasa e ca lor chiar le place.

Ziua urmatoare, sambata, ne-am trezit super de dimineata, gen 6 si putin... si am dat buzna la piscina. Dupa o baita buna am papat micul dejun si am plecat la explorat. Am fost la cel mai mare templu hindu din Singapore. Foarte frumos.

Am fost pe urma in Little India, in Arab street si prin tot felul de piete de-ale lor. Fascinant. Seara am papat prin oras, tot la localuri specifice lor, si ne-am plimbat pe la leut, pe malul apei si cand sa ajungem sa stam si noi la o terasica sa bem un suc ceva, toti s-au dat loviti. So... somn. Si iata-ma. Voi pleca sa explorez in curand orasul pentru ca maine de dimi ne tiram... 50 min pana in Kuala Lumpur si pe urma 3 ore pana in Bali. Should be fun. Dar inainte, sa mai pun niste poze :))

Si-am ajuns in Asia

2009-07-31T01:49:00.000-07:00

Stiu ca nu e un titlu foarte original, dar da, am ajuns in Asia. Un vis mai vechi de-al meu, care incepe sa prinda contur. Recunosc ca nu Singapore era destinatia la care visam, dar nu ma plang. E misto. Mai ales dupa 15 ore de zbor cu avionul. Si nici faza cu jet lag-ul nu ma prea afecteaza. Desi am zburat peste 8 fusuri orare. Ora locala: 16:50. Ora londra - mai putin. :))
Am zburat din Heathrow. Terminal 3. Totul a fost smooth. Fara cozi interminabile, fara controale aiurea. Chiar am mers super bine. Avionul a fost cel mai mare in care am fost eu pana acum: Airbus A330-300. Misto. Display-uri inidivduale, muzica, mancare buna si bautura. Nici nu am simtit cand au trecut cele 6 ore pana la Doha. In Doha... o ceaaata si in acelasi timp o caldura. Interesanta combinatie. Am stat cred ca 40 min acolo. N-am inteles mai nimic. Urmatorul zbor, 8 ore. Aceleasi conditii. Am ascultat Moby, RHCP, U2, Beatles, St. Germain, Empire of the Sun. O selectie de muzica excelenta as putea spune. Chiar nu ma asteptam.
In Singapore a trebuit sa imi predau tigarile in custodia vamei. Am platit 4S$ si mi le gazduiesc ei pana cand plec, luni. Cica n-ai voie in tara cu ele. Nah. Macar mi-am pastrat 2 pachete prin buzunare. Hotelul pare ok. Netul e pe bani. Aici este cum te-ai astepta de altfel, cald. Dar pare placut. Ne vom odihni putin si plecam sa exploram. I'll keep you posted.

Cheers
A.

Citeste postul de mai jos inainte de imagini

2009-07-28T11:07:00.000-07:00

Ziua -1, Londra

2009-07-28T10:33:00.000-07:00

Aceeste randuri au fost scrise in timpul zborului catre Londra, undeva la ora 6 dimineata:
"Neatza. Daca am reusit sa postez aceste randuri inseamna ca am ajuns la Londra si am gasit ceva Wi-fi gratuit. Si asta nu inseamna mare lucru pentru ca sunt la inceputul inceputului calatoriei. In mod intamplator, sau nu, astazi este si ziua mea de nastere. 28 iulie. Zi pe care urmeaza sa mi-o petrec alergand de colo-colo prin Londra. Si maine am sa fac la fel. Dupa cum am promis, voi incerca sa documentez cat mai mult posibil din aceasta calatorie, pentru ca nu e ceva ce ti se intampla prea des. Urmeaza sa schimb 8 fusuri orare, 5 avioane si voi zbura in jur de 20 h, pret de 12.500 km. E ceva pentru unul care a calatorit cel mai departe in jur de 2.300 km si un singur fus orar.
Cert e ca inca imi vine greu sa cred ca lucrul la care am zis ca ma inham acum 8 luni a inceput sa se desfasoare. Si mai mult de atat, ca reusesc sa fac asta prin forte proprii, asta in masura in care am mai intreprins si alte calatorii in acest an si mai mult de atat, am fost nevoit sa o iau de la zero pe cont propriu. Intr-o nota personala, sper sa nu dezamagesc pe nimeni si sa reusesc sa o scot la capat cu tot ce imi propun. Magneteii au locul lor special in bagaj. Asta cand ii voi cumpara. "

Intre timp am ajuns cu bine, fara emotii. Si tot fara emotii mi-am gasit autobuzul catre oras, care a facut 1ora si 5 minute pana unde am coborat eu. Tot fara emotii m-am urcat in metrou, cu un abonament daytime de 5.6 pounzi in loc de 4 pounzi calatoria si la 4 statii distanta am si coborat. Stiu ca o sa faceti misto de mine, dar Londra nu e chiar asa mare :)).
Hostelul caruia ii zic casa e la 5 min de mers pe jos de metrou. Si asta e cam genial. O data ajuns acolo mi-am lasat chestiile si am si plecat la drum. Magistrala directa de metrou catre centru. Prima oprire: Harrods. Nu stiu de ce. Oricum nu e de mine. Stau inauntru mai putin de 30 min. Macar imi clatesc ochii pe strada cu un Porsche Panamera si un Ferrari Enzo. Ulterior aveam sa mai vad unul. De la H. o iau spre Hyde Park dar decid sa nu ma plimb prin el pentru ca parea mare si cam trist asa. Si bine am facut, ca din acest motiv am prins schimbarea de garda de la Buckingham. Nimic special, sincer. Doar muuuuuulti turisti. Am coborat agale prin St. James Park, am vazut gastele, am stat pe iarba si m-am trezit fara sa vreau pe Whitehall. Care asta e un fel de Piata Constitutiei. In sensul ca au pus acolo toate ministerele. Si ca sa le apere, Grajdurile Regale. Buna afacere zic eu. Am ajuns la Westminster Abbey, am vazut palatul Parlamentului. Pe bune, asta chiar e o cladire impresionanta. Foarte frumoasa. Dar se vede ca au dat in nebunia atentatelor. Bariere si camere peste tot. E cam horror. A cantat Big Ben-ul si eu am luat-o spre Trafalgar Square. Aici nu era asa mare agitatie. Bag cateva poze si imi vad de drum. Hotarat lucru, nu voi avea timp sa vizitez nimic. Ma plimb aiurea pe stradute si ajung in Picadilly Circus. Hmmm. Pareri impartite. Pentru o locatie asa mica si cocheta nu am gasit nici macar o cafenea sa stau si eu la proverbialul suculetz. Asa ca m-am enervat si am revenit acasa sa bag putin somn. Si acum iata-ma fresh si pe ele.
Pentru a termina acest post o sa trag niste concluzii: metroul londonez e scump si prost. Nu au cosuri de gunoi pe strada, ceea ce a dus la umplerea buzunarelor relativ rapid cu toate ambalajele. Tamisa e FOARTE imputita. Nu imi dau seama daca e din cauza unor ploi recente sau asa e ea de obicei, dar este o chestie maloasa. Nu exista cafenele prin locurile astea simpatice. Sincer Londra clar nu are acelasi charme precum Parisul. Sa vedem ce mai descoperim. Ah si inca o chestie: chiar nu e asa scumpa pe cum se zice. Cu exceptia transportului, nu sunt mari diferente la nivelul strazii relativ preturi.

Sa ne auzim cu bine

Coming to a desktop near you...

2009-07-10T12:34:00.001-07:00

Back in the USSR

2009-07-02T07:19:00.000-07:00

Acesta se doreste a fi un articol argumentativ despre nenumaratele motive de zi cu zi pentru care nu ar trebui sa te muti in Statele Unite.
De curand m-a vizitat o prietena mutata in State, mai precis in L.A. si care traieste acolo de ceva ani. Mai precis vreo 9. Iata ce are ea de impartasit despre viata de zi cu zi din State:
- nu poti merge NICAIERI fara masina si cu toate acestea...
- nu exista locuri de parcare decat platite, chiar si la baruri si restaurante, care functioneaza cam asa: o firma cumpara teren pe langa un hot spot in oras, si tipic romaneste ii pune 4 gardulete si iti ia 20 de parai ca sa parchezi acolo pentru ca altminteri nu ai voie in alta parte.
- restaurantele se inchid la 11
- cluburile si barurile la 1 ... mereu
- nu poti sa bei mai nimic pentru ca trebuie sa conduci (dar e ok sa tragi cocaina ca asta nu iese la alcooltest)
- mancarea inca din aia originala costa 20 parai poundul de carne. si 10 ala de rosii. un pound e juma de kil
- ca sa iti schimbi gresia si faianta in casa iti trebuie autorizatie. altminteri cei de la primarie pot intra (fara mandat) in casa ta si sa te oblige sa o dai jos
- bancile iti supravegheaza fiecare miscare si daca observa un comportament atipic al cumparaturilor efectuate nu vor ezita sa te sune sa te intrebe de sanatate.
- asigurarea medicala de baza costa 300 de dolari pe luna
- daca bei un pahar de alcool pe zi esti considerat alcoolic
- glumele de orice fel cu aluzii la negri, sex, religie, samd sunt interzise
- nu exista zi libera de Craciun si/sau de Anul Nou. De Paste nici atat.
- orice angajat are 10 (zece) zile de concediu anual.

Cred ca sunt suficiente argumente pentru care eu pot considera ca Romanica noastra e mai buna decat tara lor. Si cu ocazi asta cred ca nici nu mai vad viza vreodata de la ei.

Moto:

2009-06-23T06:27:00.000-07:00

"I'm a lazy blogger" clar va deveni moto-ul meu. Si scriu "moto", pentru ca, in negura timpului, prin clasa a 8a mi s-a spus - si eu am retinut - ca acel cuvant MOTTO, scris in povestirea aia cu prepelita care isi da obstescul sfarsit pe miristile patriei a fost scris cu doi de T la oha si ca in mod corect gramatical se scrie cu un singur T, ca sa stii si tu asta :p

Asa dupa scurta divagatie de azi, m-a lovit putin melancolia cand am intrat pe casuta de yahu mail, pe care nu o folosesc niciodata si am dat peste cele peste 6000 de mailuri inca necitite si pe care probabil nu le voi citi niciodata - asta pt ca le-am citit pe alte casute unde erau rediractionate si unde mi-as dori sa imi scrie TOATA lumea - lucru care nu se intampla. Si cum ma uitam eu asa la mailuri din trecut, din 2005 incoace am citit tot felul de titulri si tare m-a apucat dorul de tot ce se intampla prin facultate si pe la ELSA, mailuri cu subiecte de examen, copiute, proiecte ELSA, discutii din Biroul National si de pe diferite departamente, sedinte de Birou, alegeri, certuri. Si trecand prin ele observam nume care acum nici nu mai au vreo treaba cu ELSA, sau au plecat din tara, sau au devenit avocati smecheri, din pacate multi oameni cu care nu mai comunic deloc si cu care schimbam mailuri de ordinul a cate cel putin 3-4 pe saptamana - asta in cazul in care nu ne vedeam. Mdap, au fost zile bune, chiar ani buni, cu toate suisurile si coborasurile. Si acum iata-ma avocat definitiv, cu propriul cabinet. Ah da, astazi mi-au iesit in cele din urma hartiile care certifica ca am si eu un amarat de cabinet.

Sincer, sper sa fie inceputul unei noi aventuri, dar de data asta pe bune. Sa vedem daca am invatat ceva din acele 6000 de mailuri!

Andrei

Pure genius:

2009-05-20T16:27:00.000-07:00

Pentru cine si-a pierdut increderea in autoritati

2009-05-20T16:23:00.000-07:00

In urma cu cateva saptamani am scris cam la oha Primariei Bucuresti pentru a sesiza ca pe strada Stavropoleos baietii destepti cu terase s-au extins in opinia mea prea mult si nu mai permiteau accesul pietonilor. Nu imi puneam prea mari sperante, nici macar intr-un raspuns, dar iata ce-am primit:

Către,

Domnul M. Andrei

Ca urmare a adresei dumneavoastră, înregistrată la Primăria Municipiului Bucureşti cu nr. 828330/08.05.2009 şi la Direcţia Inspecţie şi Control General cu nr.18/2256/11.05.2009, referitoare la disconfortul creat de funcţionarea teraselor pe strada Smârdan, vă comunicăm uratoarele:

- inspectorii instituţiei noastre au efectuat acţiuni în zonă constatând că activitatea de alimentaţie publică (terase), desfăşurate pe domeniul public, este în conformitate cu prevederile autorizaţiilor de funcţionare eliberate de Primăria Sectorului 3, suprafeţele ocupate fiind cele autorizate;

-pentru alte încălcări ale legislaţiei în vigoare, 5 dintre societăţile verificate au fost sancţionate contravenţional cu amenzi în valoare de 7300 ron.

DIRECTOR EXECUTIV ADJ., ŞEF SERVICIU,

Mihai IORDACHE Mariana DURAN

Ziua 0 sau 1, depinde cum vrei sa-i zici

2009-05-18T06:00:00.000-07:00

Pe la 21:30 ne taraiam bagajele spre terminalul de pasagri al portului Valencica. Nu este sezon turistic. Inaintam anevoios printre containere si tiruri de mare tonaj. Coada la imbarcare este imensa. Majoritatea pur si simplu stau si beau. Ne fofilam printre grupurile lenese si inaintam voiniceste catre casa de bilete. Dupa ce ne luam tichetele urcam pe vapor. Primele doua punti, pline de camioane bine ancorate in podeaua vaporului. Vine o scara rulanta, surpriza, si ajungem la receptia de pasageri. Nu m-am mai imbarcat niciodata pe un vapor de asemenea dimensiuni. Nu e nimic luxos, dar mie imi place. Sali ca de cinema acomodeaza pasagerii fara cabina. Scaunele sunt de piele, rabatabile si cu spatiu generos pentru picioare. Cum aveam sa aflu mai tarziu, se doarme relativ bine pe ele. Exista si un bar si un restaurant. Pentru ca ne facusem provizii din timp nu am aflat ce si cum serveau. Pe puntea din spate se adunasera cateva zeci de tineri petrecareti pusi pe distractie. Plecarea vaporasului a intarziat cu vreo ora, pe la 0100. Imediat dupa plecare oamenii cu bongos si congas au inceput sa bata la ritmuri, timp de vreo 2 (doua) ore pana au ramas fara bautura. Ceilalti omuleti erau atat de disperati de ceva care sa-i anime incat dansau din plin. Nu zic ca nu te prindea, dar nici sa ma batai timp de 120 (o suta doua zeci) minute pe niste ritmuri basic asa de felul lor. Dupa o vreme au obosit si s-au bagat la culcare. Si sala in care ne faceam noi veacul initial, aia “de cinema”, de la super goala incat sa te intinzi singur pe un rand de scaune, a devenit super plina de te sufocai de la aerul inchis. Well, am supravietuit si acestui moment, si pe la 7 (sapte) dimineata, cand am deschis eu un ochi si am bagat de seama ca se crapa de ziua, basht pe puntea din spate. Si nici nu belesc eu bine fasolele ca vad pe stanga o piatra. O piatra dotata cu hoteluri, castel, yacht-uri si tot dichisul. Ma uit bine la ceas. Era in continuare 7 (sapte). “Trebuie sa fie o escala”, imi zic eu. Trezesc Irinuksul si o scot la inviorarea de dimineata, impotriva vointei ei. Ajunsi pe punte ea ma asigura ca este vorba de Ibiza. Mai muntoasa decat mi-o imaginam, cu o alura de statiune normala. Si eram si cu vreo 2 (doua) ore mai devreme. Buna treaba imi zic si asist la ritualul de andocare al vasului, in care o barcutza mica si rosie efectiv intra in barcuta noastra mare si galbena si o impinge la locul ei. Soarele rasarise, vremea se incalzea si noi am dat buzna catre iesire. Cica eram vreo 400 (patru sute) de Erasmusi pregatiti sa invadam plajele Ibizei. Ne aruncam catre iesire si.... nimic. Incepe o asteptare initiala de 10 (zece) minute, pana cand tiristii ne fac drum pentru a cobora. Asteptarea de 10 (zece) minute se transforma in 20 (douazeci), apoi 30 (treizeci) si apoi 40 (patruzeci). Suntem anuntati ca din cauza unor defectiuni tehnice nu putem cobora. Asa ca toata lumea se lateste pe jos si dupa vreo 2 (doua) ore putem sa coboram efectiv. Ajunsi pe mal, care-incotro. Ne indreptam catre nenea cu masinile si dam numele pe care am facut rezervarea: al meu. Nimic. Suntem trecuti pe o lista provizorie – eu – si cica sa astept. Ma fofilez cu primul grup ce mergea catre locul de inchiriat masini. Treaba cu masina a fost sugerata inca de la bun inceput de catre organizatori. Cica distantele sunt mari, transportul public defectuos si taxiurile scumpe. Pana la urma ma amuza ideea de a conduce o masina in Ibiza asa ca am incurajat aceasta optiune. La sediul de inchirieri sunt pus sa astept pana cand cei cu rezervari valabile isi ridica masinile. Si cum se termina un grup si credeam ca imi vine si mie randul, cum veneau inca 8-10 omuleti. Asa ca am petrecut inca 2 (doua) ore frumoase prin fata cladirii fara niciun etaj si inconjurata de Fiat Panda. Dupa ore si ore, timp in care incepusem serios sa ma enervez, nenea de la inchirieri ma ia de-o aripa si ma tranteste fix la 7 (sapte) metri distanta, la firma de inchirieri de alaturi. Acum poate si eu ar fi trebuit sa fiu mai inchizitiv si in timpul petrecut acolo sa fi scrutat imprejurimile, dar omul asta oricum a fost un super marlan. Alaturi nu era nimeni, nu exista coada si preturile erau aceleasi: 20 eur/zi pentru un Citroen C3 relativ nou. Nici ca se putea mai bine. Impreuna cu Irinuksa preluam masina si ne intoarcem dupa oameni si bagaje. Cu chiu cu vai incarcam tot ce puteam si luam directia Platja d'en Bossa. Dupa o singura ratacire gasim drumul si chiar si aparthotelul in care urma sa ne petrecem urmatoarele 5 (cinci) zile. De ajuns, ajunsesem, masina aveam, ramanea de vazut cu cazarea. Iar a trebuit sa asteptam, de data asta nu prea mult, si am luat drumul catre camera 210 (te-ai prins cum sta treaba). Spre, sincer, marea mea surprindere, camera – semi-apartamentul – are vedere directa la mare, o terasa de invidiat si este despartit de plaja doar de o piscina si un beach-bar. Aproape conditii de vis. Exista o chicineta, cu un minim de dotari, baia este incapatoare, TV LCD, aer conditionat, the works. Acum incep sa vad cum a stat treaba cu pasarica care a facut chestii pe mine cand eram sambata dupa-masa la concursul de echitatie de la Muzeul Stiintei din Valencia. Dupa ce am iesit din reveria initiala am zis sa mergem la atac. Atacul plajelor. Unde le-am atacat atat de bine incat am adormit pe ea. Si asa a trecut prima zi. Urmeaza prima noapte si peripetiile neplacute. Stay tuned.

Ibiza

2009-05-10T13:28:00.000-07:00

Un titlu simplu pentru o idee simpla: in aproximativ 5 ore voi lua feribotul din Valencia catre Ibiza, pentru o excursie de 5 zile pe insula petrecerilor. Am promis - si sper sa ma pot tine de promisiune, ca voi scrie in fiecare zi cel putin un post despre ce fac pe acolo. Mai mult nu zic. Oricum ma apropii de inca un vis. Sper sa fie tot ce am visat, desi perioada nu e inca cea mai propice.

PS: Pe 11.05.09, la ora 21:00, pe TVR2 o ard la Arena Leilor. Unde nu am castigat nimic, dar ma dau si eu in spectacol pe acolo. O sa arunc emisiunea si pe aici daca o sa fie ceva de aruncat.

1 mai la mare. Part II

2009-04-30T09:35:00.000-07:00

Doua ore. Atat a durat periplul de soseaua de centura. La 19:15 eram pe autostrada. Acum, km 44. Suntem in cele din urma pe asfaltul ala mai bun, fara dale. Intre timp am fost atacati de o albina nebuna, am cantat, ne-am jucat pe iPod touch - eu. Canta Robbie Williams. Bogdan vrea sa cante la flautul cu gusa pentru a ne descreti fruntile. Niciun amator. A plouat putin. Soferul cere un toilet brake. Lumea e de acord. Norii sunt inca prezenti pe cer. Unanim se cere o iesire la La Scoica, asa ca de dragul vremurilor bune. Am ajuns la km 51. Merge treaba. Autostrada e destul de aglomerata. Vom reveni cu informatii pe masura ce stirea se actualizeaza. Thank you for flying RSR Airways.

1 mai la mare

2009-04-30T08:16:00.000-07:00

Cica am plecat spre mare. Cu arme si baagaje, ne-am intalnit undeva spre iesirea din Bucuresti. Suntem 4. Subsemnatul, Dan C., Bogdan R si "Yvonna". Zis si facut. Avem provizii: avem bautura, muzica, ochelari de soare, detector de radar, GPS, sticker cu Burton, masina murdara, tigari, suc si dispozitive Bluetooth. Cu tot acest arsenal am luat drumul autostrazii Soarelui, oficial numita A2. Nici n-am plecat bine c-a inceput distractia. O ploaie marunta spala masina Zidanului free of charge. Soseaua de centura, considerata o scurtatura bine meritata catre autostrada ofera surprize: de 30 min si pret de 4 km stam in coloana. GPS-ul de incredere ne ofera vesti imbucuratoare: doar 14 km pana la autostrada. E fun fun. Deja facem glume cum ca pana intra Derrick Carter ajungem si noi la mare. Derrick asta cica e un DJ din Detroit la care tre sa mergem noi in aceasta prima seara. Daca vom mai ajunge. A picat GPSu'. Dan zice ca trebuie umezit. Zis si facut. Logo-ul de la Dedeman este apreciat. E vorba de un catel cu sapca. Am mai intaintat 500 m. Va tin la curent. Canta Sniff and the Tears - Driver's Seat

Copilarie

2009-04-26T03:33:00.001-07:00

Exact asta faceam si eu cand eram mai mic :))

PS: Probabil o sa mai tot vedeti imagini de pe acest site, namely www.xkcd.com

O idee la postul de mai inainte

2009-04-25T16:09:00.000-07:00

Preluat de pe xkcd.com

Corporatismul

2009-04-23T03:40:00.001-07:00

In momentul in care scriu aceste randuri toti prietenii mei sunt la munca, prin diferite firmulite, corporatii, cabinete de avocati, agentii de publicitate si ONG-uri. TOTI! Eu sunt singurul care intr-o zi oarecare de joi, la ora 13:41 stau cu un pahar de suc de portocale in brate, ascult Amy Macdonald si tot eu sunt cel care sunt trist. Sau cel putin intristat. Intristat ca trebuie sa stau acasa, sa beau suc de portocale si sa o ascult pe Amy Macdonald. Ce ironica e viata ai putea spune. In mod normal ar trebui sa scuip fericire prin toti porii si sa fiu cea mai invidiata persoana din grupul prietenilor si al cunoscutilor mei. In schimb se prea poate sa fiu cel mai compatimit, cel mai loser. In timp ce ei lucreaza ca patronii lor sa se imbogateasca cu mult peste limita bunului simt, lor ramanandu-le doar faramituri, desi la randul lor aceste faramituri sunt cu mult peste media nivelului de trai din Romanica, ceea ce e cel mai ciudat ca le si place. Este vorba de oameni destepti, educati, care stiu prea bine cat valoreaza munca lor si unde se duc banii, dar se declara multumiti ca stau 9-10 ore la birou. Asta mi se pare cea mai mare soparla a muncii de cariera din zilele noastre. Sa faci bani pentru altii, sa te indobitoceasca, desi niciunul n-ar recunoaste vreodata fara tortura ca sunt brain-washed, si sa iti si placa.

Ce-i drept in ziua de azi la noi nu prea exista cale de mijloc. Fie ramai un hippiot imbatranit in betii si cersit de bani de tigari sau alegi o asemenea cariera si dupa cum spune un faimos video de pe Youtube ... "puteti uita"!

Nu sustin ca sunt detinatorul adevarului absolut, dar pot observa totusi cum visele oamenilor sunt strivite de masinaria corporatista cu rotite catifelate. Oameni care si-ar dori sa faca altceva, sa plece din tara, sa o ia de la zero, dar care amana aceste planuri in ideea in care vor veni si zile mai bune. Dar lunile trec, rutina devine din ce in ce mai apasatoare si oamenii uita. Uita ca vroiau altceva de la viata, nu neaparat bani mai multi dar cu siguranta mai multa satisfactie. Dar masinaria corporatista isi face treaba, da cu bonusul in om, omu' isi cumpara apartament pe credit si atunci se stie ca l-a prins cel putin pana ii trece tineretea si i se scot din cap visele.

Insa la fel de posibil este ca toata aceasta deductie a mea sa fie gresita si corporatiile - si in general firmele - sa fie lucrul cel mai bun care se poate intampla unui tanar profesionist, oferindu-i bani, experienta si contacte sociale. Who knows? Astept insa opinii...

Boxa si romanu'

2009-04-22T16:04:00.000-07:00

SNMI Timisul de Sus 2008

CN Baile Olanesti 2009

La cererea publicului, postez ceva poze cu mine cu boxe in brate. Se pare ca s-au bucurat de un real succes asa ca s-ar putea sa fac o serie intreaga.

File din trecut

2009-04-22T15:59:00.000-07:00

Asta e pentru cei din ELSA, care cunosc prea bine gluma cu ELSA Ciulnita. In fapt Ciulnita este un satuc amarat de langa Slobozia, judetul Ialomita, pe langa care am trecut intr-una din calatoriile mele.

File din trecut

2009-04-22T15:37:00.000-07:00

Salut! Stiu ca n-am mai zis ceva de multa vreme si poate iti era dor.

Uite sa impart cu tine o fila electronica din trecutul meu. Este vorba despre un mail scris de mine in perioada in care eram presedinte al ELSA Romania si aveam niste probleme interne "dragutze".
Abrevieri: BN - Birou National
CN - Conferinta Nationala
ELSA - Asociatia Europeana a Studentilor in Drept
GL - Grup Local
AL - Atelier de Lucru
SMS - Short Message Service
CED - societate comerciala din Timisoara care gazduia la momentul respectiv site-ul
ROI - Regulament de Ordine Interioara
Enjoy:
"In acest moment vorbesc in numele intregului BN si doresc sa clarific anumite probleme care s-au strecurat in nenumaratele mail-uri care si-au tot facut aparitia pe lista. Cele mai multe contradictii cu realitatea factuala se gasesc in mailul unui senior al ELSA Romania. Am sa reiau lucrurile din perioada BN 2004-2005. La acel moment ma ocupam si de site-ul ELSA Romania. Am schimbat noul BN, am schimbat sigle, am pus evenimente in sectiunile respective atunci cand mi s-a cerut. Practic ma ocupam de site. In acelasi timp i-am cerut lui Bogo in nenumarate randuri sa nu se mai ocupe de site, sa imi predea contactele si sa isi continue viata in pace. Ea mi-a argumentat ca nu vrea sa faca asta, pentru ca Alex Dozlop de la CED e contactul ei si nici nu vrea sa streseze omul cu cereri venite de la necunoscuti. Am zis ok, chit ca nu am fost de acord. Timpul a trecut, BN-ul s-a schimbat. Precizez ca un nou site a fost pe buzele tuturor la momentul tranzitie. La 1 august 2005, Roxana se afla in State. S-a intors si i-am spus ca trebuie sa se ocupe de site. A fost deplin de acord. A venit Malta si acolo s-a nascut ideea imprumutarii formatului de site de la germani. Toata lumea a fost de acord. Ne-am intors in tara si am discutat cu Alex Marzan ideea noului site. (nu mai imi amintesc exact contextual, dar stiu ca l-am informat ca in curand vom avea un nou site). Vine CN si observ cu stupoare site-ul. Courtesy of Lorena and thanks to Zapp. O confrunt pe Bogo cu cele intamplate. II explic ca a gresit, ca nu asa se procedeaza si ca ea din toti oamenii ar trebui sa stie cum stau lucrurile. O intreb cum ar fi reactionat intr-o situatie similara. No answer. O intreb daca stia despre intentia noastra de a modifica site. Stia. Mai mentionaeza ca ea tot incerca sa scape de acest stigmat, numit intretinerea site-ului, dar ca nimeni nu s-a oferit. Personal nu am auzit niciodata de o astfel de intentie. Mi-a spus ca se considera membru in continuare. Nu considera ca a facut ceva gresit. Ea spune: dati-mi avertisment, dar nu lui Alex. Ii spun ca probabil vom propune asta. Vorbesc si cu Alex caruia ii parea rau. Vine plenara de inchidere si propunerea anuntata se intampla. Stupoare in sala, lacrimi. Oamenii se ridica revoltati, dar BN ramane ferm pe pozitii. In conformitate cu ROI aduce in atentia ELSA Timisoara propunerea de a ii acorda Gabrielei Bogosav un avertisment pentru ca, cu buna stiinta, a modificat grafica site-ului ELSA Romania fara sa anunte Biroul National, nici in prezenta acestora, in masura in care stia ca masuri de modificare si imbunatatire se luau. Momentul trece, BN asteapta decizia ELSA Timisoara. Intre timp mie imi vine ideea de a convoca o sedinta cu presedintii GL, asa cum am stabilit la AL. Nimic foarte important de discutat, sedinta e convocata pe lista de presedinti, lumea e de acord. In continuare mentionez ca nu mi se pare necesar nici sa anunt o astfel de intalnire pe elsa-rom, cum nici nu mi se pare necesar sa dau un raport a ceea ce s-a discutat in masura in care aceste intalniri reprezinta o modalitate uzuala de a desfasura activitatea in ELSA. Ne intalnim si discutam cele cateva puncte pe care le aveam in minte. Parteneriate, calendare pe 2006, mai glumim mai vorbim despre PV de la CN. D-soara Noditi, presedinte ELSA Timisoara deleaga printr-un SMS pe Raluca Popa sa ii tina locul la sedinta. Aceasta ajunge la aproximativ o ora dupa ce sedinta incepe si in mod normal o intreb despre propunerea noastra. Asa ca follow-up. Mi se spune ca s-a luat decizia de a nu se acorda nici un avertisment si despre potentialul efect “devastator” printre noii recruti. Mentionez ca nu aceasta a fost intentia, ci de a evita un potential precedent periculos. Noaptea trece, iar de dimineata imi este dat sa citesc un mail care ma lasa cu multe semne de intrebare. Sedinta convocata pentru a discuta situatia Bogo, lipsa de management a site-ului, bilanturi ne facute de 2 ani si multe alte acuzatii. Mai mentionez ca un bilant pentru mandatul trecut a fost facut, dar intr-adevar nu a fost depus. Nu am sa discut celelalte puncte de vedere, pentru ca fiecare are dreptul la o opinie. Dar ceea ce este in profunda contradictie cu realitatea trebuie combatut. O prietena mi-a spus „Toata lumea priveste BN ca pe un bau-bau pe care sa dea vina de cate ori ceva nu merge bine” Fiind in al doilea mandat in BN pot sa confirm asta cu certitudine. Dar de asemenea reamintesc un articol din ROI-ul pe care atat de mult va place sa-l citati. Art. 14, ult. aln: „ Grupurile Locale au obligatia de a sprijini BN in realizarea atributiilor sale”. Eu nu observ aceasta obligatie indeplinita in momentul de fata. Poate e cazul ca unii dintre voi sa isi revizuiasca atitudinea, si sa realizeze o data pentru totdeauna ca acest BN, ca si celelalte de altfel, nu vrea raul nimanui, nici al ELSA, nici al vreunui membru, ci doar incearca sa faca ce este mai bine pentru ca aceasta organizatie sa supravietuiasca si sa prospere. Daca nu puteti face asta, incercati macar sa nu mai faceti valuri care in afara de inutilitatea lor ne si ingreuneaza activitatea.
Inainte de a posta ceva cu o tenta rautacioas, si nu numai, va rog sa verificati informatia de doua ori, pe urma sa mai intebati pe alti 5 oameni daca este necesar, sa lasati sa treaca o noapte si pe urma, daca inca simtiti nevoia de a scrie ceva sa o faceti. Eu asa am procedat."

Ianuarie '09

2009-02-17T13:58:00.000-08:00

Filmulet de la o petrecere cam smechera

Repetitie

2009-02-17T13:56:00.000-08:00

si am fost la Cluj...

2009-02-06T10:30:00.000-08:00

din nou. (acum tre sa rescriu vreo patru paragrafe pentru ca am apasat ceva butoane pe aici si s-a sters totul. imi vine sa injur, dar conform rezolutiei facute in acest an, am sa ma abtin). asa, revenim. ideea era ca am fost la cluj pentru prima data anul acesta, dar cred ca e a 10a oara in ultimele 12 luni. totul a inceput de la o vizita inofeinsiva prin martie 2008 cand m-am dus la niste prieteni din ELSA. este interesant cum un moment aparent lipsit de importanta poate inlantui o serie de evenimente si actiuni care sa iti schimbe viata. aceea vizita la cluj cred ca a fost cea mai buna decizie din viata mea. stai sa sumarizez ca sa intelegi: la cluj am cunoscut-o pe anca, sora lui mimi, care organiza ceva congres. din vorba in vorba s-a prins ca eram interesat de ce facea ea acolo, desi teoretic era o bauta in toata regula. ea era singura care muncea in acea camera. la finalul sederii mele mi-a propus sa ma implic in organizarea congresului. pur si simplu ca helper. pentru ca in perioada preconizata nu aveam nimic de facut si viata mea era oricum destul de plictisitoare, am acceptat. Si de aici a inceput nebunia.

In scurt timp din helper am devenit membu in OC, vizitele la Cluj s-au intetit si la fel si implicarea mea. Am cunoscut-o si pe Irina, cu care la inceput nu s-a legat nimic.

Perioada din timpul Congresului am denumit-0 "cele mai misto 17 zile consecutive din viata mea". Pe final am legat si o "prietenie" stransa cu Irina. Si asa a ramas. de fapt din ce in ce mai stransa. In toamna am continuat drumurile la Cluj unde m-am distrat de fiecare data. Mai venea Irinuka pe aici, mai, mergeam eu pe acolo. Pe final de an am primit insa vestea care a incununat munca din timpul Congresului: urma sa plec in Bali, Indonezia, la urmatorul Congres. Si ca nebunia sa fie completa am decis sa facem si ceva detururi prin Singapore si Malaezia. asa ca daca toate vor fi asa cum trebuie, s-ar putea sa am cele mai misto 25 de zile consecutive din viata mea.

Sa mai zic? Ultima vizita la Cluj a avut ceva particularitati. O data, era sesiune. Si toata lumea invata. Am invatat si eu. Noroc ca aveam ce. INPPA-ul asta imi scoate peri albi. A trebuit sa stau la un prieten marocan pentru ca Adelushul (adica sora Irinukai) avea si ea examene si examenele astea sunt luate destul de serios pe acolo. Plus ca ea e mai panicoasa. Dar a fost foarte misto sa stau la camin. Mai ca m-as mai baga la o facultate. Se lasa cu trezit la 12, muzica pe culoare, nebunie generalizata pana la urma.

A trebuit sa ma intorc pana la urma, dar deja pregatesc urmatoarea calatorie. Irinuka mea pleaca la Valencia, cu ceva bursa Erasmus - deh, mi-a trebuit prietena si desteapta si frumoasa - si am de gand sa i-o iau pe urma. In curand. Si de repetatea ori.

Asa ca vezi cum o mica excursie pana la Cluj, poate avea repercusiuni asupra intregului tau viitor: noi prietnei, noi experiente, noi calatorii si o prietena de vis.
Incearca si tu sa mai iesi din tipare din cand in cand si s-ar putea ca surprizele sa se tina lant. Cine stie, poate chiar iti vor schimba viata. Succes

Nunti

2009-01-27T12:30:00.000-08:00

Ai observat vreodata ciclicitatea vietii? Mda, viata noastra e impartita pe cicluri. Si foarte bine se pot delimita perioadele vietii dupa tipul de evenimente la care participi.
Dupa ce ai inceput sa scoti putin capul in lume - adica sa mergi singur pana in centru orasului - incepe primul ciclu de petreceri. Ceea ce noi sarbatoream pe la casele fiecaruia acum se intampla la McDonalds. Primul ciclu e format din petrecerile de pana la 14 ani. Acestea sunt cele mai cuminti, cand toata lumea se aduna pe la ora 16, se sta pe canapea, se halesc fursecuri si .... dracu mai stie ce se intampla in ziua de azi. Nu m-ar mira sa fie deja orgii. Daaaar... pe vremea mea asa era.
Urmatoarea perioada e aia 14-18 ani. Asta e ceva mai indrazneata. Petrecerile tin mai mult, se bea alcool, se fute daca esti smecher. Oricum ideea e ca aceasta perioada culmineaza cu majoratele. Gen daca nu te duci la cel putin 10 majorate esti cam nimeni. Daca te uiti la poze pe hi5 sau alte site-uri de socializare la astia de pana in 20 ani vezi zeci de foldere cu poze de la majorate.
Pe urma intervine o perioada relativ calma. Se stie ca anii facultatii sunt cei mai zbuciumati, dar nu exista evenimente care sa puncteze aceasta perioada. Generic vorbind sunt vreo 4-5 ani de dezmat, cu petreceri dese, intrerupte doar de sesiuni si cam atat. Acum experientele variaza de la om la om.
Daaaar.... urmeaza o alta perioada.
Si la asta vroiam sa ajung eu, asa cum probabil te-ai prins din titlu. Nuuuuntile. Eu personal le-am detestat. Am avut certuri majore cu prietenii pe tema asta. Ei n-au inteles ca de va fi sa ma casatoresc, ideea care incepe sa ma prinda si pe mine asa putin, eu nu voi avea lautari la nunta. Trecem peste aspectele organizatorice si ajungem la miezul problemei. Acum suntem in perioada "nuntilor". Probabil ca asa ar trebui sa se intituleze varsta cuprinsa intre 23 si 30 ani. Ai copilarie, adolescenta, studentie si nuntie (sau ceva in genul asta). De abia pe urma intri in maturitate. In acest interval de varsta se fac cele mai mari sacrificii. Asa am ajuns sa cred. Pentru ca te lovesc unde te doare cel mai tare la varsta asta ... la portofel. Numai bine ce-ai inceput si tu sa ai un ban, sa iti permiti sa iti iei una-alta ca tre sa arunci city-break-ul de la Roma pe o seara unde mananci aceeasi ceafa cu cartofi prajiti cotate de parca ar proveni din ultimul porc de pe lume si din cartoful primordial. Aici e buba. Lucrul pe care oamenii n-au curajul sa-l spuna in fata de grija ca ar putea fi considerati nesimtiti, anti-sociali si eventual apelative mai dure: nimanui nu-i face placere sa se duca la nuntile cunoscutilor. Zic cunoscuti pentru ca majoritatea invitatilor sunt doar cunoscuti, obligatii familiale sau rude indepartate. Daca ar fi sa se faca nunti pe bune niciuna n-ar avea mai mult de 20 de invitati. E si firesc. In afara de rudele de grad apropiat, cei maxim 4-5 prieteni adevarati pe care ii ai si eventual cativa colegi de la munca n-ai de ce sa inviti pe altcineva. Sentimental vorbind. Nu vreau sa intru acum in "afacerea nuntilor" si ce au ajuns ele sa simbolizeze.

Ideea e ca la varsta asta e vremea nuntilor si aud peste tot de oameni care sunt invitati la fel de fel de nunti. Toti invitatii mi se plang ca li se rupe de nunti. Ar prefera sa petreaca un week-end la mare. Si ii cred. Si eu as face la fel. In ceea ce ma priveste, sunt un caz special. Se putea altfel? Eu n-am fost la nicio nunta EVER. Si din cate se pare nici nu am sa ajung prea curand. Aici se da o lupta in mine. Pe de o parte ar trebui sa fiu fericit ca raman cu un ban in buzunar, dar pe de alta sunt destul de frustrat ca nimeni nu ma considera suficient de "cunoscut" macar ca sa ma invite la vreo nunta. Ce-i drept, niciunul din prietenii/cunoscutii mei de pana la gradul 3 nu se casatoresc. Cred ca trebuie sa definesc si notiunea asta de prietenie pe grade. Dar in alt post. Am auzit de ceva colegi din liceu si facultate ca s-ar fi casatorit. Stiu oameni care au fost la nuntile respectivilor. N-au fost impresionati. Deci poate e mai bine ca nu am fost si in contul acelor nunti am fost la Barcelona.

Oricum asta e preludiul. Ca actul principal cred ca este botezul. De principiu daca ai fost invitat la nunta, asteapta-te ca peste 2-3 ani sa fii invitat si la botez. Probabil in vremurile in care traim deznodamantul e divortul. La asta nu prea iau parte multi. Cred ca mai degraba eu o sa fiu prezent. Reprezentand pe cate unul. :). Pana la urma deznodamantul e si cel mai palpitant. Si unde pui ca in loc sa scot bani din buzunar o sa-i primesc. Double win.

Ulterior acestei perioade intervin cativa zeci de ani de acalmie evenimentistica. Dupa care vine si actul final pentru toti dintre noi. Dar sa speram ca mai avem multe de povestit pana atunci.

Numai sanatate tuturor si minte sa nu va luati asa cu una, cu doua.

Petrecerea de Craciun

2009-01-15T12:48:00.000-08:00

Ok, stau varza cu cronologia. Teoretic asta ar fi trebuit sa fie primul in ordinea postarilor. Dar scriu si eu cum imi vine. Undeva in decembrie, inainte de vacanta cu vreo saptamana, pe 13 dec a avut loc la mine ceva petrecere. Ideea mi-a venit inainte cu vreo 2 saptamani fata de data stabilita si s-a modificat destul de mult de la ideea initiala. Ceea ce se dorea sa fie o simpla Disco Party, s-a transformat in dezmat desfranat, oarecum. In primul rand m-am cam dat peste cap ca sa fie totul super misto. In sensul ca am facut rost de lumini disco, mi-am cumparat o consola de mixat, pe care ce-i drept mi-o doream de ceva vreme, am facut bufet de branzeturi, am avut rauri de bautura. Tequila silver, tequila gold, vodka, whisky, rom, vin. Nu am fost foarte multi, vreo 15 oameni, dar a fost suficient pentru nebunie totala. De indata ce ma prind cum se pun pozele aici o sa bag si niste before si after. Important de mentionat ca am avut si flyer pentru aceasta petrecere. Si mai mult de atat, asta deschide calea catre noi idei de petreceri, mai ales ca mi-am dat seama ca vecinul scandalagiu poate fi foarte usor mituit cu o sticla de vin si un pachet de tigari (nici ala plin)
Before:

After:

Mare petrecere mare

2009-01-15T12:33:00.000-08:00

Week-end-ul trecut am fost la ceva petrecere la un prieten Bogdan. El e baiat cuminte, care atunci cand era mai mic era nescos din cuvantul parintilor. Curatenie ca la el acasa nu vezi prea des. Si ordine. Totusi ce s-a intamplat pe 10 ianuare 2009 a fost departe de cuvintele cuminte, ordine si curatenie. Cand am ajuns la el acasa, eu impreuna cu Dan si Tzepoo, inarmati cu un tricou si o sticla de whisky, doua tabere isi facusera loc la el in casa. Bucataria era ocupata de fortele masculine care le trageau nu la sticloase cum ai crede ci la mancarici si tabara feminina, care isi facuse garnizoana in sufragerie. Toata lumea era cuminte, nu se fuma, nu se bea, muzica era in surdina. Nu imi dau seama daca noi am fost catalistul petrecerii sau tequila si-a bagat coada ei marsava si argintie in treburile noastre, dar la vreo ora dupa ce ne-am stabilit si noi baza la Nilosu, am instalat consola si lucrurile n-au mai fost la fel. Nu stiu cu ce sa incep. Cu magnetii de pe frigiderul lui Bogdan care s-au transformat in opera de arta, cu concursurile de fumat pe furis in casa lui Nilosu, cu plecatul usii din bucatarie, cu dansatul pe canapele aproape dezbracati, cu venirea politiei, cu vizita vecinilor, cu paharele sparte si geamurile asisderea? Cert e ca petrecere ca asta nu mai avusesem de la petrecerea din Ploiesti de Craciun. Iar petrecere ca aia nu mai fusese de la petrecerea de Craciun de la mine din Bucuresti. Pfiu! O sa incerc sa ilustrez putin.

Post de inceput de an

2009-01-15T12:15:00.000-08:00

Salut si traditionalul La multi ani!

Stiu ca e tarziu sa vin cu un LMA mai ales dupa ce majoritatea dintre noi deja ducem dorul vacantei, dar dupa cum am spus si mai jos, "I'm a lazy fucking blogger". Oricum in sinea mea, si acum o impartasesc si cu tine, mi-am propus ca in 2009 sa fiu mai prolific. Si aceasta seara mi se pare ca un bun moment sa incep.

Partea cea mai aiurea e ca am atatea lucruri despre care sa scriu si totusi nu o fac. Daca as vorbi numai despre vacanta de Craciun si as baga vreo 10 post-uri asa lejereanu. Nu stiu cum se face, dar vacanta asta, departe de a fi cu adevarat un vis, a fost exact asa cum mi-am dorit. Nu am ajuns prin Dubai sau Austria, nici nu m-am rupt in figuri pe Valea Prahovei si cu toate asta a fost super bine. Nu neaparat prin evenimentele extraordinare ce-au avut loc, ci mai degraba prin faptul ca am reusit sa indeplinesc ce mi-am propus cu mare acuratete. Am beneficiat de binefacerile unei masini noi si sexy, cu care nu imi mai e rusine sa ies pe strada, am avut mai multa bautura decat am putut bea, am iesit in oras de multe ori iar in noaptea de 25 dec am tras o petrecere cu fostii colegi si prieteni din Ploiesti cum de mult nu s-a mai vazut, am vazut orase noi (Botosani) si m-am jucat cu super pisici, mi-am cumparat laptop nou (de altfel primul laptop nou din viata mea), am facut Revelionul la Cluj. Referitor la Cluj multe chestii simpatice s-au intamplat, printre cele mai amuzante fiind un moment din piata Avram Iancu, unde inainte de 12 noaptea pe 31 eram noi mandrii nevoie mare ca aveam o sticla de Moet produsa de mine in urma cu ceva timp si pastrata special pentru aceasta seara. Si faceam noi glume, cum ca imprumutam sticla sa faca si altii poze cu ea si cand, la nici 2 pasi mai incolo inca un grup de petrecareti cu o sticla fix ca a noastra. De suparare am deschis-o si ne-am innecat amarul cu ceva sampanie.

Acum m-am intors la munca si nu e chiar asa rau. Nu ma spetesc deocamdata prea tare, dar trebuie sa ma pun cat mai repede pe treaba serioasa. Nu de alta, dar ma asteapta drumuri serioase anul asta. Sau cel putin asa e planul. Am de bagat vreo 2-3 Valencii, un Bali, Singapore si Malaezia si eventual o Germania. Unde mai pui ca ne-am oarecum jurat sa facem naiba la anu' si noi o Austria. Asa ca intelegi dorinta mea de-a scrie mai des pe aici. Asa ca daca tot am ajuns la concluzia ca o sa innebunesc probabil de la atata singuratate, macar sa ne citim pe blog.

PS: de exemplu azi am vorbit cu vreo trei persoane: vanzatoarea de la Mc, casiera de la Carrefour si baiatu' de la RAR. Fun fun!

Alimentele de zi cu zi

2008-10-22T14:16:00.000-07:00

Tocmai mi-a parvenit un mic document intocmit de catre cei de la Jurnalul National, in format pdf. In aceasta compilatie erau prezentate diferite alimente, atat nocive cat si bune dpdv nutritional. Fiecare recomadare data dintr-o anumita zi. si cum rasfoiam printre respectivele pagini, peste ce-mi cad ochii? Intre 7 Days - prajiturele cu cacao din data de 11 decembrie 2006 si Parizerul de post din 9 decembrie dau peste un aliment extrem de des intalnit in dietele noastre... pastilele ecstasy! "Drogurile distrug sistemul nervos central" ne spune nutritionistul de serviciu. Eu unul nu stiu in ce tara am ajuns daca Ecstasy-ul a ajuns sa fie considerat aliment uzual. Am ajuns departe, ce pot sa zic?

Dan le Sac

2008-10-16T10:24:00.000-07:00

I'm a lazy fucking blogger
A mai trecut o luna de la ultimul meu post.
Dan le Sac asta e un englezoi care face ceva muzica fix pe placul meu. Undeva acum cateva luni tot cautand muzica lui am gasit melodia A letter from God, pe care am apreciat-o instantaneu, am impartit-o cu prietenii si a fost un fel de powerplay ceva vreme.
Si ce mi-e dat sa aud astazi la radio Guerilla, pe cand ma intorceam spre casa? A letter from God. Ha! Melodiile mele au ajuns in playlistul Guerilla!

Uite si melodia in cauza... Enjoy

Saptamana ploioasa

2008-09-18T06:41:00.000-07:00

Afara e genul de vreme care ma face sa retraiesc momentele adolescentei cand pretindeam ca sunt bolnav doar pentru a sta acasa in fata calculatorului sa ma joc. Cand eram prin liceu jucam de toate: Starcraft, Age of Empires, Deus Ex, HOMM II si III si multe multe altele. Pe o vreme ca asta imi doresc sa fac exact la fel. Doar ca prioritatile s-au schimbat si nu imi mai permit sa lenevesc in fata monitorului, cu pisica in brate si o cana mare cu ceai fierbinte langa mine, o zi intreaga. Daca stau sa ma gandesc mai bine, poate exact pentru asta lucrez. Pentru ca intr-o buna zi sa pot zice pur si simplu: azi voi sta acasa si ma voi juca pe calculator. Pe de alta parte, nu vreau sa ma gandesc cum vor fi evoluat jocurile la momentul in care imi voi permite sa zic asta.

Deocamdata sunt ocupat cu un proiect ceva mai practic. Incerc sa imi definitivez biroul. Da, se pare ca in decurs de cateva saptamani voi avea si eu un birou functional, de la care nu ma mai va da nimeni afara. Sa vedem ce-o iesi. Idei sunt. Bani sa vina si sunt setat.

Tot zic de ceva vreme ca voi publica fragmente din experienta de la Cluj. Si niciodata nu reusesc sa o fac. Am incropit eu cateva pagini chiar la fata locului, dar au ramas pe un tampit de laptop Mac care face figuri. Promit ca in momentul in care le recuperez le voi posta. O parte dintre ele, macar, pentru ca la momentul acela "sufeream din dragoste" si am scris niste randuri care nu mai sunt de actualitate. Sunt chiar suprins, in mod placut, ca mi-a iesit, ca sa ma exprim cartieristic, aceasta relatie. Bine, nu stiu daca ai idee despre ce relatie vorbesc, dar vei intelege la momentul oportun. Deocamdata ma multumesc sa mai adaug un articolas la mica mea incercare de a crea ceva cat de cat literaro-amuzant. Ar trebui sa completez ultima mare din vara. Sa adaug cate ceva despre excursia de la Brasov de acum doua saptamani si de cea de la Bran de saptamana trecuta. Nu pot sa ma plang ca stau degeaba. In curand va incepe si sezonul de clubbing. Dar am impresia ca nu voi mai da pe la prea multe petreceri. Cu cateva exceptii mi s-a cam taiat de clubbing. Peste tot numai drogati, copii care nu isi stiu limita si preturi deja mai mari ca in Berlin. La pretul cu care cumperi in ziua de azi un low-cost pana la Berlin mai bine te duci acolo o data pe luna si iti rupi capul intr-un mediu mult mai placut.

Ultima mare a anului

2008-08-31T13:51:00.000-07:00

Am recitit primul meu articol, publicat undeva pe la sfarsitul lui mai. Dupa muuulte luni de absenta revin cu un nou post. De ultima data cand am scris ceva pe aici mi s-au intamplat cam multe. Am schimbat prietene, tipuri de tarifare - de la capped la hourly(billuiala as it is affectionately called in aceasta meserie), telefoane si am avut un schimb extraordinar de experienta la Cluj.
Dar despre toate astea cred ca voi povesti alta data. Macar despre unele. De exemplu, la Cluj incepusem sa imi notez un fel de jurnal al intamplarilor zilnice, dar la un moment dat am abandonat aceasta munca de Sisif pentru ca la un program de 16h de alergatura pe zi - asta cand cica eram in concediu, este cam dificil sa mai si notezi tot ce ti se intampla. Mai ales cand fiecare eveniment cat de neinsemnat, se pare ca a avut o contributie extrem de vizibila si insemnata in ceea ce priveste caracterul meu si perspectiva asupra vietii. As putea spune ca existenta mea este cumva iCJ si pCJ (insemnand inainte de CJ si post CJ). Poate e prea mult spus totusi.

Sa revin la acest week-end pentru ca asta m-a determinat sa reincep sa scriu. Da, se pare ca o experienta revelatoare m-a impulsionat mai putin decat un week-end de betie. So, tocmai m-am intors de la mare unde am avut o experienta cat de poate de agreabila in ciuda conditiilor precare in care m-am aflat. Si spun precare pentru ca n-am avut cazare - lucru intentionat inca de la inceput, dar nici n-a contat (prea mult). Drumul a fost "intens", avand in vedere ca am ales "RUTA SECRETA" - care e atat de secreta incat n-am sa ti-o spun. Suffice to say ca GPSu ne arata in camp o buna bucata de vreme si am ajuns la concluzia ca numai un stol de Toyota Corolla putea merge cu mai mult de 40 pe acolo. De ajuns am ajuns si asta a fost important. 3 ore juma pana in Vama. V.V. a fost destinatia de inceput pentru acest week-end si pot spune ca a fost una foarte inspirata.

Dupa un scurt moment de disperare, cand ne-am panicat cu totii la vederea Expiratului baricadat cu scanduri de lemn, ne-am revenit cand am vazut plaja de la Stuf pliiiiina de omultezi. Omuleti beti si simpatici, care dansau si se simteau bine. Vremea era numai buna pentru o petrecere pe plaja so we joined the party. Am uitat sa mentionez, eram insotit de prietenul meu Dan, sor-mea si prietenul ei. (Hi guys!) Cu incalzirea a fost mai dificil. Sticla de whisky pe care o aveam la noi a disparut relativ repede - 20 min. Si nimic. Da-i cu tequila, da-i cu vodca si suc de mere, tot nimic. Asa ca am fost frumusel la magazin, am cumparat un Smirnoff rece ca gheata - de fapt chiar avea gheata pe exterior si combinandu-l cu ceva... nu imi mai amintesc ce, am obtinut rezultatul scontat. Adica ne-am matrafoxat maxim. Intre timp am cunoscut si niste omuleti simpatici care ne-au provocat la o baie pe la 3-4 dimineata. Damn ce bine a fost. Marea calda, alge, meduze. Tacam complet. (Acum imi dau seama ca daca voi povesti in acest ritm intreaga experienta o sa dureze ceva sa citesti pana la capat)

2008-05-29T23:57:00.000-07:00

Salut!

Mult timp am stat in cumpana daca "renteaza" sa pierd timpul scriind despre ce mi se intampla. In fond, fiecare are probleme personale si sunt putini cei care doresc sa se incarce si cu experientele altora.

Preocuparile mele sunt diverse. Desi sunt avocat, ma pasioneaza IT-ul, gadgeturile, muzica (in special cea electronica), viata sociala si politica, economia, design-ul, publicitatea. Aceste domenii au fost acoperite deja in numeroase forme. Majoritatea sunt site-uri de calitate, cu informatii pertinente si actuale. Totusi nu stiu de existenta vreunui blog care sa le impleteasca pe toate si care sa adauge si experiente personale.

Nu pot sa ma laud ca duc o viata extrem de incarcata si inovatoare. Pe alocuri e chiar plictisitoare. Cu toate acestea un simt extrem de dezvoltat al mediului inconjurator ma face sa observ si cele mai fine detalii din jurul meu.

Din acest motiv m-am gandit ca poate din miile de ganduri care imi trec prin minte zi de zi n-ar fi rau sa astern cateva si in mediul digital.